Summitul Bucureşti 9: Vârful de iceberg al realizărilor politicii externe româneşti

FOTO Administraţia Prezidenţială

Este foarte dificil să convingi pe scară largă despre importanţa politicii externe. Sunt activităţi cu durată în timp, care necesită planificări îndelungate, unde multe reuniuni se desfăşoară în spatele uşilor închise iar rezultatele sunt rareori spectaculoase pentru omul de rând.

Summitul Bucureşti 9, desfăşurat la Bucureşti cu participarea şefilor de stat şi de guvern ai statelor Europei Centrale şi de Est, a Preşedintelui Statelor Unite, Joe Biden şi a Secretarului General al NATO, a fost un prilej de a vedea în spaţiul public un asemenea moment de vârf al politicii externe româneşti derulat şi sub lumina reflectoarelor, în găzduirea Preşedintelui României Klaus Iohannis.

Construcţia unui instrument de politică externă: de la acţiune aridă la rezultate spectaculoase

Abordările strategice sunt unele de adâncime şi cu durată lungă, care produc efecte în timp. Şi e dificil să ceri unui decident care are mandatul limitat să investească într-un proiect în care succesorul succesorului său va tăia panglica. Totuşi proiectele strategice, planificate din timp, sunt şi cele care pot duce la rezultate spectaculoase. Iar România a reuşit să-şi construiască un număr de instrumente despre care vedem cum livrează azi dividente servind interesele ţării noastre şi ale cetăţenilor săi în domeniul securităţii, apărării şi relaţiilor externe în general.

Într-adevăr, România a reuşit să facă paşii spre integrarea europeană şi euro-atlantică după aderarea în cele două organizaţii. În cazul NATO, ţara noastră are o amprentă mult mai importantă decât o arată greutatea sa strategică, numărul de cetăţeni sau PIB-ul, sau, dacă vreţi, numărul oamenilor sub arme. Aceasta e o realizare. În privinţa Uniunii Europene, România a început să ocupe poziţii importante şi de vizibilitate internaţională, în ultima vreme, şi acesta e un avantaj major, substanţial. Sigur e dificil de spus foarte exact dacă am atins potenţialul proporţional cu poziţia noastră în UE şi postura de cel de-al 6-lea stat ca dimensiune după Bexit, însă drumul pe care ne-am angajat susţine şi perspectiva atingerii acestei dimensiuni – care va fi încununată de preluarea, la următorul mandat, a uneia dintre cele trei funcţii de top ale instituţiilor europene.

În plus, am construit un sistem de parteneriate strategice în timp, cu minuţiozitate şi atenţie. Mai întâi pe cele cu relevanţă europeană, apoi cele cu substanţă reală, cu toate dimensiunile implicate, în prim plan fiind Parteneriatul Strategic cu Statele Unite, în care dimensiunea economică e în curs de substanţiere. Şi poate reuşim să o adăugăm şi pe cea tehnologică, ca şi în cazul Marii Britanii sau a relaţiei privilegiate cu Israelul. Am adăugat parteneriatele strategice cu Polonia şi Turcia, care au împlinit deja 10 ani, precum şi trilaterala Polonia-România-Turcia, la 9 ani de existenţă, care şi-a demonstrat deja rezultatele. 

Începând din 2015, din primul mandat Iohannis, instrumentarul s-a îmbogăţit cu formatul Bucureşti 9 şi Iniţiativa celor 3 Mări – I3S - aceasta cu relevanţă mai degrabă economică şi de consolidare a infrastructurii strategice Nord-Sud, între Marea Neagră, Marea Baltică şi Marea Adriatică. În primul caz, avem de a face cu un cadru în care statele Europei Centrale şi de Est, statelele membre UE şi NATO din flancul Estic, dezbat şi-şi coordonează eforturile şi poziţiile în perspectiva summiturilor NATO, acolo unde îşi promovează elementele de agendă comune. Este cazul şi acum, în perspectiva unui summit NATO crucial în 14 iunie la Bruxelles. Iar rezultatele se decantează clar în spaţiul documentelor comune aliate.

Cu atât mai importantă realizarea românească de a avea prezent în cadrul dezbaterilor nu numai pe Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, care e natural să cunoască poziţia comună, cât pe cea a Preşedintelui Statelor Unite, Joe Biden, în premieră în legătură cu statele din regiune, într-un moment crucial, după momentul masării recente a trupelor ruse în regiune, lângă frontiera Alianţei, în Marea Neagră, Crimeea anexată şi Marea Azov. Iată cum se probează, şi de această dată, că aceste construcţii strategice îşi arată utilitatea în timp, atunci când există interes, planificare şi implicare în funcţionarea acestor instrumente.

Intervenţiile formale în summit: susţinerea agendei Flancului Estic de către SUA şi Secretarul General NATO

Componenta publică a summitului Bucureşti 9 a prilejuit găzduirea fizică de către preşedinţii statelor fondatoare, România şi Polonia, parteneri strategici (care au desfăşurat şi o întâlnire bilaterală, ca parteneri strategici) şi participarea în format videoconferinţă a celorlalţi şefi de state şi guverne şi a celor doi invitaţi, Preşedintele SUA şi Secretarul General al NATO. Discursurile date publicităţii dau elementele de bază ale conţinutului dezbaterii, care a avut, desigur, şi multiple alte componente care nu au făcut obiectul comunicării externe.

Preşedintele Klaus Ioannis, în intervenţia sa, a marcat cadrul dezbaterii: cea de a patra reuniune a summitului Formatului Bucureşti 9, cu obiectivul de a crea mesaje coezive şi abordarea coordonată celor nouă aliaţi de pe Flancul Estic în perspectiva summitului NATO. Principalele teme asumate sunt întărirea şi aprofundarea pe mai departe a legăturii transatlantice, “sprijinul valoros, reînnoit” pentru NATO şi Articolul 5 al Tratatului de la Washington reiterat de către Preşedintele Biden şi noua Administraţie SUA, angajamentul de consolidare a apărării şi descurajării pe Flancul Estic de către toţi aliaţii.

Preşedintele României a remarcat şi contextul preocupant marcat de mobilizarea de trupe de către Rusia în zona Mării Negre, în Crimeea anexată, în Ucraina şi în jurul Ucrainei. Traducerea reacţiilor la ameninţări şi acţiuni aservite complexe se află în propunerile din cadrul procesului de reflecţie NATO 2030 care trebuie să continue, pentru o permanentă adecvare şi adaptare, şi transpunerea rezultatelor acestei reflecţii într-un Nou Concept Strategic al NATO, a cărei lansare va avea loc la viitorul summit.

Preşedintele Statelor Unite, Joe Biden, a folosit ocazia pentru a marca o continuitate a politicii Statelor Unite de apropiere şi interes crescut în securitatea şi apărarea Flancului Estic, aşa cum a existat fără nici o sincopă în ultimii 20 de ani, de la Preşedinţia lui George Bush Jr neîntrerupt, indiferent de succesiunea preşedinţilor. Reconstrucţia alianţelor şi angajamentul pentru întărirea relaţiei transatlantice au fost evocate ca politică fundamentală a SUA, ca şi cooperarea apropiată cu cele 9 state din Europa Centrală şi de Est, de la Marea Baltică la Marea Neagră.

Prezenţa preşedintelui american în cadrul reuniunii se datorează cu precădere României, şi este un plus binevenit pentru Preşedintele Klaus Iohannis. Iar discursul preşedintelui american a vizat provocările globale de securitate – securitatea sănătăţii, schimbări climatice, securitate energetică, relansarea economică după pandemie – dar şi elemente concrete ce ţin de securitatea militară: întărirea posturii de apărare şi descurajare a NATO, creşterea rezilienţei aliaţilor în faţa “acţiunilor destabilizatoare, economice şi politice, ale competitorilor strategici” precum şi eforturile pentru a contracara ameninţările, importanţa întăririi guvernanţei democratice şi statului de drept în fiecare stat membru, în cadrul Alianţei şi de jur împrejurul lumii.

Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a subliniat nevoia reconstrucţiei alianţelor şi a întăririi NATO, întărirea unităţii dintre Europa şi America de Nord şi pregătirea Alianţei pentru provocările de azi şi din viitor, într-o lume impredictibilă şi competitivă. Secretarul General a făcut apel la a face mai mult împreună – o adâncire şi extindere a cooperării aliate – demonstrarea solidarităţii în fapte, nu numai la nivelul sprijinului politic afirmat, extinderea înţelegerii modului de abordare al securităţii şi un interes pentru abordarea mai globală – deci un NATO global, cu acţiune globală – pentru a salvgarda lumea bazată pe reguli.

Temele priorităţilor româneşti şi ale Flancului Estic în summitul NATO din iunie

Declaraţia comună a şefilor de stat din Formatul Bucureşti 9 (B9) este cel mai clar indicator public al elementelor de interes pentru România şi statele din Flancul Estic al NATO ce urmează să se regăsească în documentele finale ale summitului NATO de la Bruxelles, sau măcar să fie promovate de cei 9, cu susţinerea Statelor Unite şi a Secretarului General al NATO. Acest document menţionează evoluţiile de securitate din spaţiul euro-atlantic pe fondul creşterii provocărilor şi ameninţărilor. 

NATO este piatra de temelie a stabilităţii şi securităţii euro-atlantice, iar Statele Unite sunt un aliat indispensabil apărării şi securităţii europene. Sunt reafirmate, în acest document, legătura transatlantică “puternică şi durabilă”, unitatea şi solidaritatea aliate, Articolul 5 al NATO şi baza de valori şi principii democratice comune şi o împărţire echitabilă a responsabilităţilor.

La capitolul ameninţări şi provocări distincte, sunt notate explicit acţiunile agresive ale Rusiei, creşterea prezenţei militare în vecinătatea imediată a NATO, recenta escaladare din Marea Neagră, la graniţele Ucrainei şi în Crimeea anexată ilegal, activităţile agresive hibride derulate de către Rusia care continuă să ameninţe securitatea euro-atlantică şi să conteste ordinea internaţională bazată pe reguli. Se adaugă actele de sabotaj ale Rusiei pe teritoriul Alianţei,  cu referire la exploziile din 2014 de la depozitul de muniţie de la Vrbětice, din Republica Cehă şi “un tipar comportamental similar pe teritoriul Bulgariei”. Dincolo de întărirea capacităţii de descurajare şi apărare, NATO îşi asumă, în privinţa Rusiei, deschiderea către dialog şi “către o relaţie constructivă cu Rusia” condiţionat, “atunci când acţiunile Rusiei vor permite acest lucru”. 

La capitolul ameninţări preocupante se mai află terorismul – cu observaţia obiectivului ca “Afganistanul să nu redevină un adăpost pentru terorişti”, războiul hibrid, dezinformarea şi minciuna destinate “a şubrezi fundamentul democraţiilor noastre şi de a submina unitatea”, migraţia ilegală. Despre China, formularea declaraţiei finale susţine că “Ascensiunea globală a Chinei are implicaţii pentru securitatea euro-atlantică şi trebuie să o abordăm împreună, ca Alianţă”. În plus, exploatarea vulnerabilităţilor sistemice şi utilizarea în scop militar a noilor tehnologii reclamă creşterea rezilienţei la nivel naţional şi aliat, prilej pentru introducerea în documentele aliate a Centrului Euro-Atlantic pentru Rezilienţă ce urmează a fi lansat de România.

Obiectivele României pentru actualul summit se traduc într-o creştere de capabilităţi aliate, cu precădere americane, în Flancul Estic, inclusiv pe teritoriul ţării noastre, dar şi egalarea statutului celor două părţi, de nord şi de sud a Flancului, pe ideea O alianţă, un flanc, o apărare egală prin prezenţa înaintată a NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră şi Iniţiativa NATO privind creşterea gradului de operativitate şi răspuns (NATO Readiness Initiative) traduse prin constituirea brigăzilor NATO Readiness Initiative conduse de Polonia şi România şi propunerea Bulgariei de a găzdui Prezenţa de Coordonare Maritimă Regională a NATO pentru Marea Neagră.

Viitorul aliat: apărarea în toate direcţiile, politica uşilor deschise şi parteneriatul strategic NATO-UE

Dezbaterea aliaţilor din formatul Bucureşti 9 a fost substanţială în privinţa viitorului Alianţei şi a principalelor sale proiecte. Astfel, rămân în prim plan abordarea de tip 360 grade a tuturor ameninţărilor, din toate direcţiile care vizează NATO, propunerile şi soluţiile din procesul NATO 2030 şi lansarea procesului de actualizare a Conceptului Strategic al NATO. Din document aflăm despre deciziile aşteptate la viitorul Summit NATO legate de conceptele militare strategice adoptate recent pentru consolidarea descurajării şi apărării, modernizarea Structurii NATO de Forţe, şi construirea unei arhitecturi consolidate a NATO de descurajare şi apărare, de prim interes pentru Aliaţii din Flancul Estic. 

Un subiect extrem de important pentru statele prezente este politica NATO a Uşilor Deschise (Open Door policy). În urma dezbaterilor recente şi a evoluţiilor de la frontiera Ucrainei şi din Marea Neagră, Declaraţia reafirmă faptul că “Decizia adoptată la Summitul NATO de la Bucureşti din 2008 rămâne valabilă”, vizând în mod fundamental Ucraina şi Georgia, parteneri care aspiră să adere la Alianţă, cărora li se cere implementarea reformelor necesare, inclusiv respectarea valorilor democratice, respectului pentru statul de drept şi drepturile omului şi cu deplina respectare a angajamentelor şi obligaţiilor internaţionale. Sunt elemente prezentate la Kiev în vizita Secretarului de Stat Anthony Blinken de săptămâna trecută.

În privinţa partenerilor like-minded, NATO vizează aprofundarea dialogului, cooperarea practică şi asistenţa pentru creşterea rezilienţei în faţa oricăror interferenţe externe, asigurarea securităţii şi stabilităţii Balcanilor de Vest, sprijinind ferm independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a Georgiei, Ucrainei şi Republicii Moldova, în cadrul frontierelor acestora recunoscute la nivel internaţional. 

Declaraţia comună a statelor B9 mai notează relaţia de cooperare dintre NATO şi UE în faţa provocărilor de securitate comune, care trebuie integrată în formula parteneriatului strategic şi aprofundarea coordonării dintre NATO şi UE cu valorificarea potenţialului combinat al celor două organizaţii. Obiectivele strategice ar fi creşterea rezilienţei euro-atlantice, combaterea ameninţărilor hibride, creşterea securităţii în domeniul cibernetic şi obţinerea unei sinergii sporite de acţiune. 

Pentru România, am avut două săptămâni de foc, marcate de realizări diplomatice şi de politică externă majore reflectate în turul de forţă al Trilateralei Polonia-România-Turcia de săptămâna trecută, cu relaţiile de parteneriat strategic cu Polonia şi România şi prezenţa miniştrilor de Externe ai Ucrainei şi Georgiei, urmată de Summitul B9 care a încununat eforturile de convergenţă a obiectivelor şi asigurare a obiectivelor statelor Flancului Estic pentru Summitul NATO din 14 iunie. Iar aceste evenimente probează şi activitatea susţinută, şi prestigiul, şi relevanţa României în eşafodajul regional şi global. Prezenţa Preşedintelui Statelor Unite este un semn în plus al substanţei şi continuităţii Parteneriatului Strategic România-SUA care marchează susţinerea americană pentru obiectivele strategice de securitate şi apărare ale ţării noastre.