Persiflat şi contestat, Florin Cîţu a intrat triumfal în 2021. Din ţinta preferată a satirei şi parodiilor  politice, a sărit în prim-plan şi a preluat Guvernul României.

Iniţial, nu a fost luat în serios nici de întreg arcul guvernamental. Dar Florin Cîţu şi-a văzut de drumul său. Nu contează nimic din ce se strigă din public, nu contează istoria personală în relaţiile interumane şi nici declaraţiile pe care le-a făcut anterior. Mereu vocal, criticile nu-l ating şi nu răspunde la ele. Are monopolul adevărului şi eficienţei. Contează ce vrea el, cum vede el şi ce crede Prim-ministrul României, Florin Cîţu.

Este o poziţionare inspirată într-un mediu politic suprasaturat de populism, de politicieni grijulii să spună şi să facă doar ce este pe placul oamenilor. Dar împărat nu este cel care face ce spun supuşii. Din acest punct de vedere, Florin Cîţu speculează foarte bine contextul social, doar că premierul nu a oferit şi o ţintă proprie, un obiectiv social care să-l angajeze. Simplu spus, Florin Cîţu îşi arată muşchii, dar nu ştim la ce ii va folosi. Sau dacă ii va folosi. Nu ştim către ce ne duce sau dacă are cumva o direcţie. Ce ştim este că nu-i plac căile bătătorite. Luptă cu PSD, luptă cu bugetarii, taie conductele cu bani de la stat. Dar, numai discursiv. Vorbe multe, fapte zero. Ironii, replici acide, caută să stimuleze conflictele pentru a da dinamică vieţii politice fără să se întâmple ceva de substanţă. Totul din vorbe. Oamenii sunt dornici de "Sesam, deschide-te!".

Se doreşte reprezentantul noii generaţii, mai directă, mai pragmatică, cu declaraţii scurte şi ambiţii mari. Grandomania îi conferă alura cunoscută de la Victor Ponta. Liderul ridicat pe umerii unui stadion întreg să se arunce în lupta pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Tot la fel, românii l-au îmbrâncit pe Florin Cîţu pe jilţul de la Palatul Victoria: "România m-a ales!".

Sub Florin Cîţu, România dă tonul Europei, este fruntaşă la creştere economică şi reformă (cel mai folosit cuvânt în declaraţiile oficiale fără ca cineva să ştie exact ce se reformează). După cum pentru tratarea răniţilor de la Colectiv sistemul sanitar din vremea lui Ponta nu avea nevoie de niciun ajutor din afară.

Florin Cîţu şi Victor Ponta se promovează cu aceleaşi metode şi aceeaşi recuzită. Un Che Guevara priveşte fix, de pe un tricou mai prăfuit, la  James Hetfield, şi modern, şi acustic pe vinil. Florin Cîţu are şi el ceva din privirea lui Al Capone şi, mai ales, este inflexibil. Nimic nu-i scoate din propriul rol. E un aer de adolescenţi întârziaţi în amândoi. Şi aceeaşi tărie de a afirma fără nicio urmă de îndoială ceea ce nimeni nu crede. Aceeaşi dezinvoltură de a repeta lucruri trăsnite până ajunge să le creadă toată lumea.

Conflictual şi revoluţionar, Victor Ponta! Competitiv şi cu suflul nou, Florin Cîţu! Agresivi şi provocatori, deopotrivă! Dar bătăliile dure le dau pe Facebook. Când li se sufla în pânze sunt dragoni. Dar de unde vine suflul nou? Şi, mai ales, ce va face când velele vor atârna inerte şi doar el mai încearcă să sufle spre ele? Nu ar fi nicio surpriză ca, peste un an, Florin Cîţu să povestească cum a încercat să-l salveze pe Ludovic Orban, unitatea şi prestigiul PNL....