Strania dispariţie a lui Traian Băsescu

Marţi seara, puţin după ce guvernul ruşinii pesedisto-aldiste dădea ordonanţele de urgenţă ce modificau mişeleşte şi în folosul propriei sale clientele politice Codurile penale ale României , fostul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu şi-a anunţat pe facebook demisia de la preşedinţia PMP.

Totul la câteva minute după ce începuseră protestele antiguvernamentale în principalele oraşe ale României.

Din pricina agitaţiei tot mai puternice şi tot mai puţin previzibile care cuprinde cu fiecare oră ce trece ţara, anunţul lui Traian Băsescu a trecut cvasi-neobservat. Tristă lipsă de publicitate pentru cineva însetat de voinţa de a fi în central atenţiei cu orice preţ.

Puţini au mai avut şi timpul, şi răbdarea să citească rândurile ipocrite, mustind de automulţumire cleioasă ale celui care pare să iasă astfel definitiv din prim-planul vieţii politice româneşti. Păstrându-şi însă şi statutul, şi indemnizaţia de senator.

Se poate spune că fostul preşedinte a suferit un eşec. Cu toate acestea, nu cred că ar fi fost defel întâmplător ales momentul plecării din fruntea PMP a lui Traian Băsescu.

Jocurile politice de joasă speţă, bătaia de joc la adresa ideii de justiţie pe care şi-o permite guvernarea PSD-ALDE îi are printre beneficiari şi pe câţiva dintre apropiaţii lui Traian Băsescu, începând cu una dintre propriile lui fiice, continuând cu Elena Udrea şi terminând cu propria persoană a fostului preşedinte.

Nu poate să nu te revolte gestul lui Traian Băsescu atunci când îţi reaminteşti că respectivul ins şi-a justificat revenirea în prim-planul vieţii politice a României, preluarea preşedinţiei PMP şi candidatura reuşită la un loc de senator în Parlamentul României prin necesitatea de a întări vocea Opoziţiei .

Acum, Traian Băsescu lasă de izbelişte partidul, spune că a venit vremea ca acesta să fie condus de un tânăr (să fie vorba oare despre Robert Turcescu?), aceasta în condiţiile în care la bursa zvonurilor a început să circule ipoteza unei posibile fuziuni a PMP cu PNL.

Dacă această fuziune se va produce, mai mult ca sigur că ea va aduce cu sine sfârşitul vechilor liberali şi preluarea definitivă a controlului asupra a ceea ce a mai rămas din PNL de mult mai vocalii foşti pedelişti. Nu e exclus ca latura uneperistă să refuze fuziunea şi să se revină la baza pesedistă.

Despre ce fel de întărire a Opoziţiei va mai putea fi atunci vorba?