Regia manifestării a copiat stilul american. Atâta doar că a lipsit din peisaj unul dintre personajele care nu prea avea voie să lipsească. Doamna Carmen Iohannis. 

De ce ar fi trebuit doamna Carmen Iohannis să fie prezentă la Consiliul Naţional al unui partid în care nu ştiu dacă este sau nu  membră? Pentru simplul motiv că punctul anunţat drept principal la ordinea de zi a sus-amintitului Consiliu Naţional a fost deschiderea oficială a campaniei de strângere de semnături în vederea susţinerii candidaturii la Prezidenţiale a soţului domniei-sale.

E drept, nu faptul că doamna Iohannis nu a onorat cu prezenţa prea-cinstita şi aglomerata adunare mi-a dat mie dureri de cap. Ci discursul rostit de cel care şi doreşte un al doilea mandat de cinci ani la Cotroceni. Un discurs care a mustit de lozinci, fapt ce, la urma urmei, este în specificul acestui gen de momente.  Numai că dl. Iohannis a vorbit de parcă doar ieri a părăsit Primăria Sibiului şi de abia după prezumata victorie din 24 noiembrie are de gând să se apuce serios, voiniceşte de treabă. Spun şi scriu asta fiindcă, după părerea mea, cu unele excepţii care trebuie apreciate ca atare, excepţii consumate, pe plan intern, îndeosebi în primele luni ale anului 2017, şi cu bune prezenţe în viaţa internaţională (să amintim succesul Summit-ul, fie el şi informal, de la Sibiu, dar şi detaliul că în data de 20 august dl. Iohannis va fi primit la Casa Alba, fapt ce dă deja mari dureri de cap celor din PSD drept pentru care le-au comandat comentarii înfuriate jurnaliştilor cu vechi state de serviciu în comunism, Cristoiu şi Cornel Nistorescu, şi aceştia, desigur, s-au executat, la fel cum complet aiurea a vorbit şpăgarul calificat Severin Adrian), primul mandat al reîmprospătatului candidat a semănat prea mult cu un dulce somnuleţ de după-amiază.

Or, dacă aşa a acţionat dl. Iohannis când ne era tuturor clar că domnia-sa a ţintit încă din ziua primei „inaugurări“ ca aceasta să aibă şi un rapel peste cinci ani, mă întreb ce va face concret în al doilea mandat dl. preşedinte. În afara navetei săptămânale la Sibiu, a săptămânii de lucru care semăna perfect cu aceea a oricărui muritor, a ieşirilor la ski şi a vacanţelor prelungite. Căci după următorii cinci ani nu va veni decât vremea scrierii memoriilor, eventual a îndeplinirii unor misiuni de bune oficii şi a suţinerii unor conferinţe internaţionale bine plătite.

Până la urmă nu începerea campaniei de semnături în vederea susţinerii candidaturii la prezidenţiale a ajuns să fie punctul de maximă atracţie al Consiliului Naţional al PNL desfăşurat joia trecută. Nu ea a reprezentat evenimentul politic al serii. Ci avansarea “la excepţional“ a d-lui Rareş Bogdan. Care până în urmă cu vreo patru luni era doar un ziarist cu oarecare succes la postul falimentar de televiziune al d-lui Cozmin Guşă.

Dl. Bogdan nu a fost niciodată pe gustul meu. Am spus şi scris asta de nenumărate ori. Nu mi-au plăcut defel lungile, interminabilele lui editoriale, mi-a fost dezagreabilă ţinuta de Nae Girimea, mi-au provocat iritări ferchezuiala căutat vetustă, enervările pe care le imită acum Denise Rifai, neizbutind să fie decât un fel de Miţa Baston, delirul apăsat naţionalist. Ca să nu mai vorbesc despre greşelile de diagnostic politic. Dintre care cea mai gogonată a fost aceea de a vedea în disidenţa de doi lei a d-lui Sorin Grindeanu apariţia pe firmament a unui mare om politic. De neuitat sunt şi elogiile aduse de acelaşi domn Rareş Bogdan ultimului şef al Securităţii ceauşiste, Iulian Vlad, proclamat, din ordinul aceluiaşi domn Guşă, mare erou natural. Dacă nu cumva chiar principalul autor al reuşitei Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Începând de joia trecută, dl. Bogdan este prim-vicepreşedinte al PNL. Un prim-vicepreşedinte cu o vechime de nici cinci luni în partid. Gurile rele spun că miraculoasa carieră a fostului jurnalist Rareş Bogdan s-ar datora înaltei protecţii a preşedintelui Iohannis. Care a făcut din destinul gazetarului de la Cluj, altminteri foarte apropiat de domnii Ioan Rus, Vasile Puşcaş şi Vasile Dîncu, un fel de replică a destinului domniei-sale. A destinului d-lui Iohannis.

Din câte se pare însă de abia în viitor vom vedea o modificare de scenariu. Dl. Bogdan nu are cum să îi tragă preşul de sub picioare d-lui Iohannis. Rolul lui Crin Antonescu va fi preluat, în cazul victoriei în alegeri a PNL, de dl. Ludovic Orban. Căci mai mult ca sigur dl. Bogdan va fi preferatul d-lui Iohannis pentru postul de premier. În nici un caz dl. Orban. Iar de o astfel de perspectivă mă tem profund.