O alianţă răposată în februarie 2014, spune domnia-sa, şi nu o face pentru prima dată, eminamente din cauza şi vina d-lui Victor Viorel Ponta.

Ruptura dintre cei doi oameni politici, dar şi dintre marile partidele conduse odinioară de respectivii a mai fost explicată de câteva ori de dl. Antonescu. Potrivit acestuia, cauza principală a defecţiunii nu ar fi fost ambiţiile prezidenţiale ale d-lui Ponta, care nu şi-a respectat promisiunile iniţiale (dar câte promisiuni se respectă aievea în politică, şi nu doar în cea românească?), ci „opţiunea reală“, chiar dacă ocultă (a d-lui Ponta, n.n.) cu ceea ce s-a numit „statul paralel“.

Nu este pentru prima dată când dl. Antonescu formulează astfel de acuzaţii la adresa fostului său prieten politic. Pentru ele, dl. Antonescu nu nici cum pretinde, nici de ce aştepta plata unor drepturi de autor. Pentru simplul motiv că şi alţii, la loc de frunte situându-se pesediştii şi televiziunile arondate lor, au proferat alegaţiile cu pricina. Reiterate acum, ele nu au cum să nu fie relaţionate cu „amorul“, pare-se că deja cvasi-pierdut, pe care dl. Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului României şi al ALDE, l-a nutrit pentru partidul Pro România, al cărui creator-şef este nimeni altul decât dl. Ponta.

Să ne amintim că până mai deunăzi, până când fostul preşedinte al PSD, dl. Liviu Dragnea, zburda în libertate şi era socotit nu numai un aliat politic de nădejde, ci şi un prieten desăvârşit de însuşi dl. Tăriceanu, acuzaţii precum cele vizând legăturile cu statul paralel, erau cam tot la fel de primejdioase precum acele de deviaţionism aduse în anii stalinismului nomenclaturii devenite indezirabile ori cele de formalism care le garantau artiştilor punerea creaţiei lor sub obroc şi interdicţia de semnătură.

Dacă în cazul relaţiei cu partidul Pro România elanul d-lui Tăriceanu pare să se fi temperat subit îndată după CExN de lunea trecută al PSD, nu acelaşi lucru s-ar putea spune în privinţa acuzaţiilor aduse de liderul ALDE guvernării. O guvernare din care şi el, şi partidul sunt parte. Pe care acum dl. Tăriceanu o socoteşte impotentă, obligatoriu de regândit şi de reformulat, restructurată din temelii. Numai astfel putându-se ca Executivul, dar şi coaliţia să treacă din starea de defensivă în care se află de ceva vreme în cea de ofensivă.

Domnului Tăriceanu nu îi mai este pe plac nimic. Nici bugetul, nici veşnica renunţare la investiţii, nici rectificarea bugetară, nici tăierile masive de fonduri de la Educaţie.Dacă cu doar câteva luni în urmă, aflat la masa împărţelii în compania penalilor Dragnea şi Vâlcov, dar şi în aceea a ministrului Teodorovici, d-lui Tăriceanu i se părea „cu cifrele pe masă“ că „viitorul sună bine“, că precum Stalin odinioară, şi Dragnea, şi PSD-ul au întotdeauna dreptate, la vreo opt-nouă luni distanţă lucrurile stau cu totul altfel. Atât de profundă a fost schimbarea încât atât dl. Tăriceanu cât şi ALDE au procedat la o radicală schimbare de statut, dar şi de meniu. Au devenit vegetarieni şi sunt oricând gata să plece de la măcelărie. Şi aceasta poate că nu atât din dorinţa, evident de pe acum falimentară, ca dl. Tăriceanu să acceadă în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, ci, mai ales, pentru a da o ultimă oportunitate de salvare muribundului ALDE. Care, în cazul continuării coabitării cu PSD, nu mai prea are nici o şansă de a mai pupa nici măcar un singur loc în viitorul Parlament. Or, de această perspectivă nu vor mai putea fi făcute vinovate lucrăturile statului paralel.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro