Cadoul e un post de secretar general adjunct al NATO şi a ajuns la Mircea Geoană. Cel pe care preşedintele (de stânga) Iliescu îl descria ca Prostănac primeşte de la preşedintele (de dreapta) Iohannis un post baban. E o poziţie ce revine României ca urmare a unor negocieri, asumate de şeful statului. Am întrebat pe facebook de ce numele avut în vedere a fost cel al lui Geoană, şi nu cel al lui MRU, al lui Doru Baconschi sau al lui Lazăr Comănescu, şi ei foşti miniştri de externe? Cel mai convingător răspuns a fost următorul: Geoană era şeful PSD când Klaus Iohannis a fost scos din „bula” sa sibiană şi propus premier al USL.

Preşedintele n-a explicat nimic, deşi numele i-a fost citat public, iar responsabilităţile sale în chestiuni diplomatice şi de securitate sunt clar stipulate în Constituţie. Aparent, suntem într-una din acele perioade când Iohannis e mut. Zic asta fiindcă el a tăcut şi-n privinţa propunerilor de miniştri făcute de Viorica Dăncilă pentru Interne (Nicolae Moga) şi Externe (Ramona Mănescu). Schimbarea celor doi deţinători ai portofoliilor – Carmen Dan şi Teodor  Meleşcanu – fusese cerută chiar de şeful statului. Pe bună dreptate. Palatul Victoria a rostit numele celor doi înlocuitori, a trecut o săptămână de atunci, dar preşedintele a amuţit. Dincolo de simpatii şi antipatii, e ceva straniu la mijloc: nicăieri în lumea democratică, nu poţi să taci mâlc când ai o demnitate publică. E lipsă de respect faţă de cetăţean. O dată ales, dacă ai în faţa ochilor o solicitare a unei alte instituţii, ai datoria să rosteşti „da” sau „nu”.

A tăcut preşedintele şi când a venit decizia de la Curtea Constituţională care respingea legea de revizuire a Constituţiei, în care fuseseră integrate răspunsurile la referendumul propus de Klaus Iohannis cu privire la amnistie. Nu intru în detaliile juridice. E suficient să reţinem că judecătorii CCR au decis că demersul preşedintelui încalcă avize ale Comisiei de la Veneţia, o instanţă des invocată tocmai de Klaus Iohannis în sprijinul statului de drept. Când întrebările au ieşit în public, la doi ani după ce preşedintele făcuse promisiunea că ne consultă, mulţi dintre cei care sprijină statul de drept au considerat că sunt prost formulate. Ni s-a închis gura, cu argumentul că PSD trebuie oprit şi că restul nu contează. Superficialitatea demersului făcut la Cotroceni a dus, însă, acum la un impas.

Restul articolului poate fi citit pe ziare.com