Speranţa ca armă
0La capătul acestei campanii electorale maculate de atacuri imunde, mi-am amintit cuvintele lui Nelson Mandela: „Întotdeauna un lucru pare imposibil până când se înfăptuieşte”. Este ceea ce au reuşit duminică românii: să facă posibilă o schimbare considerată iniţial fără multe şanse. Acest uriaş val de speranţă stimulat de Klaus Iohannis e menit acum să devină catalizatorul atât de necesarului proces de reconstrucţie naţională.
Alegerile din 16 noiembrie înseamnă mai mult decât o victorie în termeni categorici a lui Klaus Iohannis. În faţa unei maşinării infernale de propagandă, a unor abuzuri grave, ce au lezat dreptul fundamental la vot, a unui întreg sistem mobilizat pentru propria supravieţuire cu orice preţ – românii au reacţionat mai prompt şi mai ferm decât s-au aşteptat decidenţii politici decuplaţi de România reală. Cetăţenii au transmis, la urne şi în stradă, un semnal fără echivoc că nu acceptă paşi înapoi în procesul de integrare europeană în fapt şi că doresc o schimbare fundamentală a modului de a face politică.
De acum, numai un sinucigaş îşi mai poate închipui că, în România, politica se mai poate face în dispreţul cetăţenilor.
Votul de duminică e rezultatul unui efort impresionant de coagulare a energiilor acestui popor pentru un imbold dat europenizării. Alegătorii au stopat prăbuşirea, ce părea inevitabilă la un moment dat, în prăpastia trecutului, a tenebrelor unei tranziţii interminabile, pe care unii s-au tot străduit în ultimul sfert de secol să o transforme într-o prelungire tristă a comunismului.
Românii au intuit foarte bine pericolul major ca ţara să devină definitiv o feudă peste care să domnească discreţionar şmecheria, aroganţa şi bunul plac. Revolta lor paşnică prin vot este testul de maturitate al democraţiei româneşti. Şi este, totodată, expresia patriotismului autentic, care se regăseşte în bunul simţ, în seriozitate şi în voinţa de a construi, nu în clamarea demagogică a mândriei de a fi român, în timp ce-ţi desconsideri compatrioţii, jignindu-i cu pomeni electorale, asaltându-i cu dezinformări grosiere şi obstrucţionându-le dreptul la vot.
Opţiunea de duminică e semnalul că nu mai pot coexista două lumi paralele – aleşi şi alegători. Iar aceasta impune resetarea jocului politic, un pas înapoi din partea unor figuri uzate în ultimii 25 de ani şi o şansă dată profesionalismului în politică şi în instituţiile publice.
Această speranţă născută de votul care a înclinat balanţa duminică trebuie să aibă răspuns imediat în spaţiul public.
Societatea nu mai tolerează dispute sterile şi false priorităţi. Avem nevoie urgentă de punerea în acord a clasei politice şi a instituţiilor statului cu agenda cetăţeanului, cu solicitările acestuia.
Preşedintele ales, Klaus Iohannis, a dat, deja, primele semnale lipsite de ambiguităţi în această direcţie: respingerea legii amnistiei şi graţierii, ridicarea imunităţii parlamentarilor vizaţi de DNA şi începerea anchetării ilegalităţilor din procesul electoral.
Urmează discutarea în Parlament a bugetului pentru 2015. Este prioritatea finalului de an şi este un semn de responsabilitate din partea opoziţiei pe de o parte să lase guvernul să definitiveze proiectul de buget, dar, în acelaşi timp, să fim foarte atenţi ca promisiunile nesustenabile să nu dezechilibreze balanţa sau să nu însemne, în realitate, noi costuri impuse cetăţeanului. Proiectul de buget e una din ultimele şanse ale acestui guvern de a proba o minimă răspundere.
E necesar, totodată, un proces rapid de refacere a credibilităţii unor instituţii importante şi de decuplare a lor de la jocul politic. Mă gândesc la Ministerul de Externe, care a fost zdruncinat, în ultimele săptămâni, atât la nivelul credibilităţii, cât şi la cel funcţional, de scandalul votului din diaspora şi de cele două schimbări de miniştri într-un interval foarte scurt. De asemenea, pentru o revenire la decenţă şi la echilibru în spaţiul public, CNA trebuie să-şi asume rolul ce-i revine. Consiliul Audiovizualului a devenit, din păcate, o instituţie decorativă, care a încurajat prin pasivitate coborârea dezbaterii publice la un nivel nepermis de jos. MAE şi CNA sunt doar două cazuri dintr-o listă mai lungă de instituţii care trebuie să-şi relanseze activitatea conform legii.
La nivel politic, în mod inevitabil, partidele principale vor trece prin schimbări majore.
Acest moment reprezintă o şansă pentru împrospătarea ofertei umane şi ideatice a partidelor, în condiţiile în care există o presiune puternică din partea alegătorilor pentru primenirea clasei politice.
Sunt doar câţiva din primii paşi pe un drum ce începe acum, pentru modernizare şi construcţie într-o ţară în care sunt atâtea de făcut.
Sunt convins că nu va fi deloc uşor, dar ştiu că eficienţa şi seriozitatea vor fi caracteristicile mandatului preşedintelui Iohannis. Şi sunt încrezător, pentru că ştiu că are cel mai puternic aliat: speranţa concetăţenilor săi.