PNL trece printr-o criză acută de leadership. Şi nu vorbesc aici doar despre nivelul celor care apar la televizor. Acest lucru este resimţit în organizaţiile locale sau judeţene. Am scris anterior un articol referitor la cauzele care ar putea genera o astfel de criză de oameni care au puterea de a prelua frâiele unei organizaţii, aşadar nu am să insist.

Un lucru este clar. Partidul Naţional Liberal se chinuie să facă reforma, dar s-a trezit în situaţia în care nu are pe cine să numească în poziţiile de decizie. Scriu acest articol plecând de la valul de ştiri, postări pe Facebook, emisiuni televizate, declaraţii ale unor membri influenţi ai partidului care îmi indică mie, simplu membru al PNL Sector 1 că a început campania electorală internă.

Doi dintre „greuceni” şi-au anunţat candidatura. Ludovic Orban şi Cătălin Predoiu s-au înscris oficial în cursa pentru „fotoliul din Modrogan”. Făcând o paranteză, vreau să menţionez clar că scopul acestui articol nu este acela a face campaniei niciunui candidat la şefia PNL, ci exprimă opinia mea şi a altor membri referitoare la acest moment prin care trece partidul. Citând un bun prieten, s-au înscris în cursă „unul care are alură de psd-ist şi un mut care nu mişcă nimic”. Asta a fost la rece părerea sinceră a unui membru PNL, debusolat de situaţia alegerilor. Valul pe care s-a ridicat USR şi mişcările de stradă din Piaţa Victoriei au crescut standardul şi în Partidul Naţional Liberal. Membrii se văd puşi în faţa unei situaţii în care trebuie să facă opoziţie dură unui PSD integrat în toate structurile statului timp de 3 ani. Asta îi determină să ceară mult mai mult de la liderii lor. De aici probabil şi reacţia referitoare la cei doi candidaţi de până acum. Cu domnul Orban la cârmă, oricât de bun comunicator ar fi dumnealui, atât în interiorul partidului, cât şi în exterior, este foarte dificil să promovezi ideea că PNL s-a reformat. Moment în care închizi uşa oamenilor noi care, după ce au stat săptămâni întregi în stradă, doresc în sfârşit să facă politică. Aceştia, trebuie reţinut foarte clar, îşi doresc o altfel de politică, un altfel de partid. Iar un om al vechiului sistem, precum Ludovic Orban, îi catapultează direct în curtea USR. De cealaltă parte, Cătălin Predoiu nu reuşeşte deloc să se adapteze scenei politice româneşti. Are experienţă suficientă, dar, cu toate acestea, nu a demonstrat că are capacitatea de a-i convinge pe oameni că este unul de-al lor. Aşadar, cu Cătălin Predoiu la cârmă, poate reuşeşti să îi atragi pe aceia din afara partidului, dar, cu siguranţă, foarte mulţi membri care îl cunosc se vor îndepărta de partid.

 Aceştia, trebuie reţinut foarte clar, îşi doresc o altfel de politică, un altfel de partid. Iar un om al vechiului sistem, îi catapultează direct în curtea USR.

Exigenţele au crescut. Oamenii au înţeles că un lider de partid trebuie să îndeplinească mai multe criterii. Tinerii care se situează pe partea dreapta a eşichierului politic vor un lider care să îi inspire, care să le dea impresia că împreună au puterea să producă schimbarea. Nu se mai acceptă greşeli, nu se mai acceptă înţelegeri dubioase cu oameni corupţi, nu se mai acceptă o atitudinea de pierzător încă de la începutul jocului. Tinerii care vor să transforme România îşi doresc să se integreze într-un partid care să le aprecieze meritele, într-un partid care să îi integreze şi care să genereze proiecte şi în afara campaniilor electorale. Cei care urmăresc şefia PNL au obligaţia morală să înţeleagă aceste nevoi. Pentru că, ocolindu-le, nu fac altceva decât să accentueze criza în care partidul se află acum.

Personal îi apreciez foarte mult atât pe domnul Orban cât şi pe domnul Predoiu. Se simte însă în partid că cei doi reprezintă o alegere între răul cel mare şi răul cel mic. Atacurile între cei doi au început să curgă. Mi-au sărit în ochi două chestiuni la adresa lui Cătălin Predoiu. În primul rând un articol care îl desfiinţează, pe site-ul de ştiri PSNews şi o replică a lui Nicolae Manolescu care, într-o înşiruire de nume ai unor membri de seamă din PNL, ţine să îi atribuie o serie de caracteristici doar lui Cătălin Predoiu („Atanasiu, Dolha, Modreanu, Turcan, Buşoi şi chiar Predoiu, cel lipsit de charismă şi de umor”.). Sunt atacuri normale care demonstrează că echipa lui Orban s-a mobilizat mai repede. Un alt fapt care scoate în evidenţă neîncrederea membrilor în capacitatea celor doi de a prelua şefia partidului vine dintr-o declaraţie a preşedintelui interimar, Raluca Turcan, pentru Agerpress. Aceasta menţionează că: „Avem doi candidaţi în acest moment — Cătălin Predoiu şi Ludovic Orban —, poate vor veni şi alţii.”

Am auzit replica „poate vor veni şi alţii” de la foarte mulţi membri PNL. Lucru care pe mine personal mă pune pe gânduri. Sunt conştient de valoarea fiecăruia dintre cei doi candidaţi înscrişi în cursă. Mai mult am încredere că amândoi se pot adapta la cerinţele maselor. Dacă fiecare îşi face un upgrade acolo unde ştie sau i-a fost semnalat că are probleme, care sunt incompatibile cu şefia celui mai mare partid de dreapta din România, atunci vom merge cu toţii în forţă spre victorie.

PNL îşi caută cârmaci. S-au vehiculat foarte multe nume care şi-ar dori să conducă un partid puternic, care are capacitatea să lupte de la egal la egal cu PSD. De la Cristian Buşoi până la Alin Tişe, de la Marian Petrache până la Dacian Cioloş. Am auzit şi varianta că Preşedintele Iohannis este cel care va înclina balanţa (Alfred Bulai, Antena 3, 25.02.2017). Ce trebuie reţinut este că partidul se găseşte într-o groapă, iar cu cât va reuşi să iasă mai repede de acolo, cu atât şansele de revenire şi de dezvoltare vor creşte.

Eu nu vreau să câştige niciunul dintre cei care nu iau în considerare opinia tinerilor, promovarea în partid bazată pe meritocraţie, respectarea statutului şi a valorilor liberale şi care nu este mândru că reprezintă Partidul Naţional Liberal. Indiferent de cine va fi preşedinte, dacă aduce în organizaţie energie şi încrederea că PNL a renăscut, atunci putem spune că, în sfârşit, PSD şi-a găsit un adversar pe măsură. Mai este foarte puţin timp.

Dragi cârmaci, meditaţi la tot ceea ce vă spune strada. Fără membri activi, veţi fi doar şefi peste structuri schelet.