Dacă încercăm să punem o etichetă peste anul 2015, atunci am spune că a fost ANUL „COLECTIV“. Totuşi, la acest moment, încă nu ştim ce a fost, de fapt, Fenomenul „COLECTIV“.

A fost cumva doar un teribil şi sângeros incendiu într-o speluncă ce funcţiona ilegal şi imoral, o dramă înfiorătoare care a declanşat o energică descărcare nervoasă a zeci de mii de oameni, având ca rezultat prăbuşirea guvernării PSD (deja compromisă de gruparea Ponta!) şi instalarea unui guvern tehnocrat, mult mai flexibil la anumite comenzi şi folositor forţelor politice aflate în competiţie cu PSD-ul, pentru controlul administrării resurselor naţiunii? A fost oare o macabră şi criminală manipulare politică operată de forţe rămase deocamdată necunoscute, care au folosit (au provocat?) drama din „Colectiv“ pentru a reaşeza România pe o anumită traiectorie, necesară lor în complicata şi complexa geopolitică a spaţiului est-european?

A fost Fenomenul „COLECTIV“, de fapt, expresia ultra-sângeroasă a prostiei crase, a nepăsării criminale, a corupţiei endemice, a entuziasmului pueril şi fără finalizare, a lipsei unui real spirit civic - cel consecvent şi permanent asumat - a oportunismului cinic şi politicianismului grotesc ce caracterizează, deopotrivă, pe cei mai mulţi dintre conducătorii şi dintre cei care acceptă să fie conduşi de aceştia, în entitatea statală românească post-decembristă, anormală prelungire a fostelor aberaţii comuniste RPR-RSR, în prezent eroare istorică ce este cunoscută sub numele de Republica România?

Începutul de an 2016 cunoaşte un zgomot tot mai deranjant (pentru unii!) făcut de relansarea a ceea ce acum se cheamă Scandalul „Colectiv“. În stenogramele unor convorbiri la care participă un colonel de STS, înregistrate ca probe într-un dosar de corupţie, cetăţeanul român - atât de entuziasmat acum câteva luni că „şi-a luat (iarăşi!) ţara înapoi!” şi în prezent tot mai dezamăgit de constatarea că ţara aia a fost luată înapoi, dar nu de el, ci de alţii - românaşul inocent al "revoluţiei străzii" şi al lui „uniţi, salvăm!” află cu stupoare ce credeau (ce ştiau?) unii dintre membri elitei politice şi mai ales, elitei serviciilor secrete ale statului român despre tragedia din "Colectiv":

La „Colectiv“ s-a dat foc...

Un „lup de mare” bătrân şi hârşit în ceea ce înseamnă conspiraţia la cel mai înalt nivel, ex-preşedintele Traian Băsescu, aduce argumente care, cel puţin la prima analiză, susţin indirect, această „teorie a conspiraţiei” care rezidă din afirmaţiile „palavragiului” - de la Băsescu citire - de colonel Ştefan Enache. Principala chestiune atacată de Traian Băsescu este tergiversarea bizară a finalizării anchetei privind incendiul din „Colectiv”. Redăm declaraţiile făcute de Traian Băsescu, la televiziunea B1, că merită citite şi meditat asupra lor:

„Dacă mă îngrijorează ceva este întârzierea expertizei făcute la Petroşani. Ceva nu se leagă. Întârzierea în prezentarea rezultatelor expertizei de la Petroşani, deci ceva nu este în regulă. Probabil rezultatele experimentale nu duc la toate concluziile acreditate până acum, nu neapărat la viteza de propagare a incendiului, ci la substanţele care au rezultat din acest incendiu. Este o părere. Au murit 63 de oameni, 63, avem o expertiză care a început acum o lună şi totuşi se tergiversează un raport final. Eu am văzut expertize într-unul din dosarele de actualitate, care au fost luate de bune. 

Deci am mai văzut expertize între două ape, înainte să tragă concluzia zice este greu de apreciat dacă este corectă înregistrarea şi pe urmă, în concluzie, spune că poate fi luată de bună. Aşa şi aici, ceva nu se leagă, când au murit 63 de oameni, am văzut azi o declaraţie a directorului institutului de la Petroşani, acolo sunt profesioniştii cei mai buni pe care-i are România, dar când sunt 63 de morţi să spui că prin februarie o să dăm expertiza... Acolo sunt de scris, şi eu am fost expert al ministerului Justiţiei pe probleme de accidente navale şi scrii 10 pagini cu descrierea procedurii. 

Procedura va fi 10 pagini, dar evenimentul va fi descris în 3 pagini, deci sunt de scris practic 3 pagini, descrierea procedurii este aceeaşi la orice eveniment. Descrierea evenimentului de la Colectiv va avea probabil 3-4 pagini. Ceva nu leagă cu această întârziere, când sunt 63 de morţi, Dumnezeu să-i ierte şi să le dea putere familiilor lor, dar şi celor care vor rămâne cu urmări pentru toată viaţa, dar când sunt 63 de morţi, cel mai mare accident colectiv din ultimii 50 de ani cred, să nu apară expertiza după ce s-au făcut toate probele, am fost asiguraţi că s-a făcut o simulare, îmi vine foarte greu să cred că o astfel de expertiză este permis să fie amânată. Eu sunt convins că experţii de la Petroşani ştiu deja ce nu bate, ce nu se potriveşte cu versiunea de până acum...“.

La nivelul nostru, de oameni simpli, spunem doar că probabil nu vom afla prea curând adevărul despre ce a fost „Fenomenul COLECTIV”. O altă pată de întuneric a apărut în istoria murdară, plină de trădări cumplite şi dezamăgiri amare, a României postdecembriste. Zecile de morţi din „Colectiv” se alătură miilor de morţi din Decembrie 1989 - despre care sistemul ne-a interzis textual şi juridic să încercăm să mai căutăm adevărul, prin închiderea Dosarului Revoluţiei - şi morţilor de la Mineriade - evenimentele sângeroase de la începutul anilor 90, care abia de puţină vreme sunt anchetate, însă cu semne tot mai evidente că se doreşte nu aflarea şi condamnarea vinovaţilor, ci salvarea acestora de la pedeapsă. 

Morţii de la „Colectiv” devin nume şi lacrimi pe lungul pomelnic al miilor de români morţi dupa Decembrie 1989, victime ale acestui sistem în care libertatea este o amăgire, iar democraţia, o minciună: bolnavii morţi în spitalele insalubre din România, din cauza corupţiei din rândul cadrelor medicale şi a condiţiilor barbare de aşa-zis tratament medical, copiii morţi - prin sinucidere, din proastă îngrijire, de boală, de dor şi singurătate - în casele unde au fost părăsiţi în grija unor rude nepăsătoare de părinţii plecaţi la muncă în Occident, românii morţi pe drumurile Europei, în accidente sau ucişi de munca în semisclavie şi de răutatea străinilor, în căutarea unei prosperităţi pe care propria ţară le-o refuză, sutele de mii de prunci ucişi prin avorturi de mamele românce, speriate de spectrul sărăciei sau amăgite de o prosperitate relativă, dobândită prin vânzarea sufletului pe moşia stăpânilor acestei lumi nedrepte... 

Fenomenul „Colectiv” rămâne, deocamdată, chipul hâd din spatele măştii „europene” pe care, cu ipocrizie, o purtăm fiecare dintre noi, românii „cetăţeni ai U.E.”, cei care am primit binecuvântarea, acum uitată şi batjocorită, de a ne naşte deopotrivă români şi creştini.

Ceva este putred în sufletul tău, naţiune românească...