Baronul local este de regulă preşedinte de Consiliu Judeţean sau primar de mare oraş. El a apărut în Partidul Social Democrat odată cu transferurile de la buget pe criterii politice către administraţia locală cu scopul de a întări puterea partidului într-o unitate administrativ-teritorială. Crearea de fiefuri electorale  sigure prin finanţarea baronilor locali a fost strategia lui Adrian Năstase pentru alegerile prezidenţiale din 2004, care s-a întors împotriva lui şi l-a obligat să inventeze teza "centrului imaculat".

În primăvara lui 2004, procurorii începeau urmărirea penală împotriva lui Nicolae Mischie , prototipul de baron local la acea vreme, din proprie iniţiativă ori pentru a salva "centrul imaculat". Sinonim cu puterea discreţionară într-un spaţiu geografic delimitat, nu este clar dacă baronul local este rezultatul descentralizării din interiorul PSD sau al creşterii naturale a puterii locale. Mai degrabă prima explicaţie este cea corectă: întâi au apărut baronii şi ulterior s-a încercat legitimarea lor prin prima lege a regionalizarii a lui Octav Cozmâncă.

Baronul local este stăpânul judeţului sau al oraşului, la propriu. A făcut avere personală din afacerile cu statul şi captura economiei locale. Îi are la degetul de mic pe judecător, şeful poliţiei, procuror, clanurile infracţionale, poate şi câţiva angajaţi ai SRI. Conduce instituţiile descentralizate ale statului. Precum parlamentarul Dan Radu Ruşanu, fost baron informal în zona Hunedoarei, care în 2003 îl ameninţa pe poliţistul Traian Berbeceanu că-l dă afară dacă-l mai investighează pe primarul de Deva Mircia Muntean. Sau Radu Mazăre care împarte bugetul primăriei Constanţa către prieteni nu doar pentru prezent ci pentru următorii 25 de ani.  Sau ca fostul primar al Clujului Sorin Apostu care controla şi comisiona până şi vânzarea pepenilor în pieţe. Sau ca primarul de Braşov George Scripcaru, acuzat de un denunţător că trimitea după mită şefi ai instituţiilor locale. Unii dintre ei au fost şi sunt cercetaţi, alţii nu, sau în varianta optimistă, nu încă.

 Fenomenului baronului s-a generalizat după 2004 odată cu adoptarea de către Alianţa DA la putere a modelului PSD de organizare internă.  Iar puterea lui a crescut exponenţial în raport cu centrul în 2008, odată cu aplicarea sistemului de vot proporţional în circumscripţie uninominală. Alegerea unui parlamentar, fie el şi preşedinte al partidului, a devenit dependentă de puterea şi voinţa unui baron local, primar sau şef de CJ.

Practic, după 2008 baronii PSD, PNL, PDL etc. au preluat puterea în partidele politice. Ei l-au ţinut pe Emil Boc la putere până când tensiunea socială a explodat la propriu. Ei l-au dat jos pe MRU care nu răspundea rapid la comenzi. Şi tot ei îl ţin astăzi prizonier pe Victor Ponta care nu le-a livrat nimic din ceea ce aşteptau - ştergerea incompatibilităţilor, descentralizarea şi transferul patrimoniului la nivel local, controlul asupra DNA- ba dimpotrivă.

 Remediul împotriva baronilor pare să fie DNA care a declanşat o campanie, ce-i drept selectivă, anti-baroni. Ar fi de preferat însă ca soluţia care-i stârpeşte pe baroni să fie politică, nu represivă. Limitarea mandatelor aleşilor locali împreună cu schimbarea sistemului de vot pentru alegherile parlamentare, ar putea fi un pachet legislativ care limitează puterea baronilor. DNA taie un cap, dar fără o soluţie politică, în locul lui, mai cresc cinci.