Soluţie-şoc pentru România: amnistia fiscală

Lansez aici în dezbatere tema amnistiei fiscale şi a consecinţelor pe care le-ar putea avea pentru România. Dacă în urma dezbaterii, a intervenţiilor cititorilor şi a reacţiei opiniei publice voi fi convins că economia noastră ar primi un imbold puternic pe această cale, voi lua în considerare iniţierea unui proiect de lege privind amnistia fiscală.

Amnistia fiscală este, după părerea mea, o măsură capabilă să scoată la lumină sume imense de bani. Este o măsură care îşi poate arăta eficienţa mai ales în perioadele de criză economică, dar este în acelaşi timp o măsură despre care suntem conştienţi că are un grad de nedreptate faţă de cei care au bunul obicei de a respecta legea.

Amnistia fiscală este un mare compromis. Este compromisul pe care îl face societatea cu persoanele care au acumulat averi prin nerespectarea legilor. Este un compromis care ar părea de neacceptat, dar este, în acelaşi timp, un compromis foarte rentabil pentru societate, din toate punctele de vedere.

O măsură cum este amnistia fiscală se poate aplica, cel mult, odată la 50 de ani, pentru a nu reprezenta riscuri majore de a deveni o practică. Se poate aplica numai la nevoie, adică atunci când se iveşte o criza economică majoră ce nu poate fi depăşită prin alt gen de măsuri.

În Europa, amnistia fiscală a fost privită ca o soluţie foarte eficientă în vederea relansării economice. Am să evoc trei exemple de ţări europene care au aplicat soluţia amnistiei fiscale cu succes. Este vorba despre Elveţia, Austria şi Italia. Toate aceste trei ţări europene, traversând perioade grele din punct de vedere economic, au aplicat amnistia fiscală în scopul relansării.

Şi Elveţia a aplicat amnistia fiscală generală în două rânduri, în anul 1945 şi în anul 1969.

Mai recent, în anul 1993, Austria a practicat o formă de amnistie fiscală sub numele de ”Legea impozitării finale”, în acelaşi scop de a atrage averile deţinute de cetăţenii austrieci în afara ţării.

Italia a lansat şi ea un program de amnistie fiscală ca răspuns la criza economică din 2008-2009. Acest program a ajutat la readucerea la lumină a circa 100 de miliarde de euro. Programul de amnistie fiscală s-a soldat cu plata unei taxe de 5%, ceea ce, la dimensiunile sumei pomenite, arată destul de bine pentru o economie în declin. 

Pe lângă Elveţia, Austria şi Italia, au existat şi alte state care au adoptat diferite forme de amnistie fiscală, precum Belgia, Franţa, Irlanda, SUA, Germania sau Olanda. Cel mai recent caz este cel al Turciei, unde Parlamentul a adoptat marţi seară o lege în acest sens, prin care averile repatriate vor fi impozitate doar cu 2 la sută. Iar Turcia a repetat acest sistem şi în 2009. Despre creşterea economică a Turciei cred că există suficiente dovezi pentru ca să recunoaştem cu toţii că aplicarea amnisitiei fiscale şi-a produs efectele.

Spuneam că amnistia fiscala este un compromis rentabil pentru societate. Am să vă prezint argumentele în ceea ce priveşte societatea românească. 

În România, corupţia a produs, în aceşti ultimi 22 de ani, atât de multe averi ilicite, încât lupta împotriva ei prin mijloacele obişnuite nu poate produce decât o corupţie şi mai mare. S-au încurcat atât de mult lucrurile în ultimii 22 de ani încât nu se mai pot descurca decât trăgând linie şi luând-o de la un punct zero.

Şi atunci, poate că amnistia fiscală, în ideea repatrierii averilor şi capitalurilor deţinute ilegal de unii cetăţeni români peste hotare contra unei taxe de 5% (sau un alt procent), este o soluţie viabilă de relansare economică, pe de o parte, şi de a clarifica lucrurile, pe de altă parte.

Primul avantaj al aplicării amnistiei fiscale l-ar constitui faptul că în România s-ar repatria între 20 şi 100 de miliarde de euro deţinute de către români şi ascunse prin diferite bănci sau instituţii financiare din paradisurile fiscale. Aceşti bani ar produce plusvaloare în România, într-un fel sau altul.

Al doilea avantaj l-ar constitui încasarea la bugetul de stat, dintr-o taxa de amnistie de 5%, a unei sume cuprinse între 1 şi 5 miliarde de euro.

Al treilea mare avantaj ar fi că toate aceste sume, odată scoase la lumina şi repatriate, vor fi puse să activeze în economia româneasca. Astfel economia va creşte pe orizontală, se vor crea noi locuri de muncă, etc.

Acum, că am evidenţiat principalele avantaje, mă voi referi şi la riscul pe care îl întrevăd. Nu trebuie, sub nici o formă, să se înfiripe ideea că acestă măsură s-ar putea repeta. Cei ce se vor găsi sub incidenţa amnistiei fiscale nu trebuie să aibă posibilitatea să opteze, ci trebuie determinaţi să se conformeze. Clemenţa trebuie urmată de sancţiuni drastice pentru cei care nu se vor conforma şi, de asemenea, pentru cei ce se vor conforma şi vor beneficia de clemenţă, dar vor continua să-şi sporească averea prin metode care eludează legea. Nu dorim albirea unor averi, ci albirea mijloacelor de obţinere a banilor care trebuie să devină curate, transparente, ca să punem odată pentru totdeauna capăt capitalismului sălbatic.

Din punct de vedere economic sunt argumente multe şi puternice în susţinerea măsurii amnistiei fiscale. 

Însă trebuie să ne referim şi la punctul de vedere moral. Adică trebuie să hotărâm dacă suntem dispuşi să operăm acest compromis ”rentabil”. Trebuie să hotărâm dacă vrem ca banii ascunşi ţinuţi de unii români peste hotare să rămână acolo sau să se întoarcă în ţară, să fie taxaţi şi astfel societatea să recupereze o parte din prejudiciul produs de cei ce deţin averi ilicite. Iar la această întrebare aştept răspunsurile voastre...