În fine, moţiunea de cenzură şi instalarea guvernului Orban ne-au arătat că, indiferent de apartenenţa politică, 240 de parlamentari au înţeles interesele naţionale şi le-au pus deasupra intereselor personale.

Preşedintele Iohannis

Este principalul artizan al decăderii guvernării Dragnea-Dăncilă. În ciuda acuzelor aduse de unii şi de alţii, a acţionat şi „rezolvat” tot ce trebuia în folosul ţării noastre. Are şi un procent covârşitor în sondajele ce preced alegerile prezidenţiale. Înseamnă că o parte însemnată a societăţii nu s-a luat după criticile aduse de către unii jurnalişti şi comentatori. Că a dat şanse PSD-ului. Nu preşedintele „dă” şanse unui partid, ci electoratul. Preşedintele este obligat să-i respecte voinţa, că nu suntem în dictatură. Că de ce a desemnat-o pe Viorica Dăncilă premier. Pe cine trebuia să desemneze de la majoritatea parlamentară? Pe Carmen Dan, pe Olguţa Vasilescu? Am văzut pe 10 august de ce este în stare Carmen Dan. Faţă de cele două personaje politice, Viorica Dăncilă a fost mult mai puţin nocivă. N-a avut curaj să dea OUG-uri împotriva justiţiei. Că de ce a revocat-o pe Kovesi. Ar fi fost suspendat, pe bună dreptate, iar Tăriceanu, ajuns preşedinte interimar, făcea praf justiţia, atâta câtă mai funcţiona. Că este „ficus”, adică vorbeşte şi acţionează prea puţin. Nu avem nevoie de un preşedinte „mahala”, ci de unul care să respecte Constituţia, şi să acţioneze atunci când este cazul, nu de dragul spectacolului.

Preşedintele Iohannis este cel care a blocat guvernul Dăncilă, uneori la limita Constituţiei. Fără acea blocare, nu devenea imperios necesară eliminarea acelui guvern, o „infecţie” politică la adresa societăţii româneşti.

Ludovic Orban

A conceput, orchestrat şi derulat moţiunea de cenzură şi investirea guvernului său. Cu precizie chirurgicală a anticipat numărul de voturi obţinute în cele două situaţii limită. A comunicat extrem de bine, fără să „bată câmpii” pe subiecte adiacente evenimentelor în derulare. Poate unii miniştri au fost prost aleşi, dar îi poate remania, fără să dea satisfacţie PSD-ului că au fost respinşi în comisiile parlamentare controlate de către PSD. La critica dlui Vosganian, că de ce nu şi-a propus în programul de guvernare combaterea abuzurilor din justitie, Orban a răspuns simplu: nu este treaba mea.

Orban a fost cam singurul PNL-ist care s-a opus constituirii USL, şi a renunţat la orice funcţie şi candidatură pe timpul anchetei DNA, în urma căreia a şi fost achitat definitiv.

Orban a dovedit că ştie în amănunt foarte multe domenii de activitate economică si socială, rezultat al experienţei politice de 30 de ani.

 17 parlamentari de la Pro România, PSD şi neafiliaţi au votat decisiv pentru instalarea guvernului Orban

Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Fără aceste 17 voturi venite de la PSD, Pro România şi neafiliaţi, guvernul Orban nu trecea de parlament. Cei de la Pro România şi PSD vor fi daţi afară din propriile partide. Dar, cum explică Mihai Tudose, soarta României a fost pentru ei mai importantă decât apartenenţa şi funcţiile din partide. O menţiune specială pentru Daniel Constantin şi Sorin Câmpeanu, care au renunţat la poziţii importante din Pro România, pentru a vota interesele ţării, nu ale lui Ponta. Iată numele celor 17: Daniel Constantin, Damian Florea, Emilia Meiroşu, Georgian Pop, Mircea Banias, Liviu Balint, Sorin Câmpeanu, de la Pro România, Marius Sorin Bota, Eugen Gioancă, Elena Hărătău, Cristina Burciu şi Remus Borza (Remus Borza este deputat afiliat PSD şi fost membru ALDE), de la PSD, Mihaiţă Găină (fost deputat PSD), Emanoil Savin (fost senator PSD), Adrian Dohotaru (fost deputat USR), Marian Cucşa (fost deputat ALDE) şi Alexandru Băişanu (fost deputat ALDE), de la neafiliaţi. Fără voturile acestor parlamentari, nu vorbeam astăzi de guvernul Orban. Eram tot în epoca Dăncilă. Numele lor vor rămâne în istoria politicii româneşti.

Victor Ponta

Marea deziluzie a acestor zile. Dacă Dan Barna, care spunea şi el să mai rămână Dăncilă la guvernare 3-4 luni, până la alegeri anticipate, a înţeles eroarea şi a virat-o apoi spre coaliţia care a instalat guvernul Orban, Victor Ponta o ţinea pe a lui. O coaliţie de stânga, după plecarea Vioricăi Dăncilă, cu el în funcţia de premier. Pentru acest vis de mărire era în stare să îngroape o ţară. Noroc că oameni foarte apropiaţi lui, Mihai Tudose, Daniel Constantin, Sorin Câmpeanu, i-au înţeles jocurile şi nu au ascultat orbeşte de „ordinele” venite de la un viitor dictator. Victor Ponta a pierdut cam tot ce avea, deşi a contribuit la destrămarea coaliţiei PSD-ALDE. Nici PSD nu-l mai doreşte înapoi, nici Pro România nu mai contează după acest episod. Pentru că a vrut să treacă România prin foc şi sabie, doar pentru a-şi realiza visele de mărire politică. Nu este exclus să vedem şi decapitarea conducerii Pro România, după eşecul lamentabil înregistrat de Victor Ponta.

Ce urmează

Foarte probabil Viorica Dăncilă nu va ajunge în turul al doilea, pentru că există un val de susţinători ai lui Klaus Iohannis care vor vota cu Barna în primul tur, pentru a bloca accesul Vioricai Dăncilă în turul al doilea. Noii miniştri vor arăta săptămâna aceasta ce-au găsit în ministere, situaţie deloc favorabilă candidatului Dăncilă şi PSD. În această situaţie, PSD va intra în disoluţie. Va trebui să-şi decapiteze conducerea, să-şi aleagă altă conducere în cadrul unui Congres. Este posibil ca şi alţi parlamentari de la PSD să urmeze exemplul celor care au votat pentru guvernul Orban. Nu este exclusă, astfel, bascularea majorităţii parlamentare către alte forţe politice, fapt ce ar face inutile alegerile anticipate. Am susţinut întotdeauna că există şi în PSD oameni raţionali.

Societatea românească a depăşit o etapă dificilă: epoca Dragnea-Dăncilă. Vom fi cu ochii, dar şi cu sfaturile, pe viitoarea conducere, Iohannis-PNL. Dacă nu va ţine cont de interesele societăţii, vom găsi şi atunci anticorpii necesari pentru a ne apăra de alte „infecţii” politice!