Slalomul prin politică al lui Tăriceanu, un motociclist pasionat de virajele la stânga

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu joacă în aceste zile una dintre cele mai importante cărţi din cariera sa politică. După demisia din PNL, nemulţumit că Antonescu a scos partidul de la Guvernare, şi ocupând în prezent scaunul de şef al Senatului, obţinut cu sprijinul PSD,  fostul premier vrea să revină în rândurile partidului care l-a consacrat ca politician. Liberalii nu i-au uitat trădarea şi se opun vehement.

Debutul în viaţa politică are loc în anul 1990, după 11 ani de muncă în învăţământul superior, la Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Universităţii Tehnice de Constucţii. Spiritul său combatant se manifestă încă din primul an de tânăr politician. 

Primele alegeri libere de după revoluţie, din 20 mai 1990, au generat o criză adâncă în rândul partidelor de opoziţie, în speţă şi în PNL. Fricţiuni în interiorul partidului existau încă de dinainte de alegeri, însă scânteia care a aprins spriritele în partid a reprezentat-o un editorial din oficiosul PNL-ului,  „Viitorul“, care critica în termeni duri conducerea partidului.  

Editorialul, intitulat „Bătrânii sau tinerii?“ , a fost scris de Gelu Netea, directorul ziarului, şi, totodată, membru în PNL. Excluderea lui Netea din partid i-a revoltat pe cei patru secretari executivi, printre care se afla şi Călin Popescu Tăriceanu. Alături de Dinu Patriciu, Radu Cojocaru şi Andrei Chiliman, Tăriceanu a organizat o conferinţă de presă în care şi-a arătat solidaritatea cu Gelu Netea. Ulterior, a fost emis şi un comunicat de presă: „Domnul Gelu Netea a scris articolul în urma unei serii de discuţii cu conducerea partidului, cu domnul Radu Câmpeanu (n.r. liderul PNL) personal. Aceste convorbiri au rămas fără nici un rezultat. Starea de tensiune din interiorul partidului este generată de atitudinea discreţionară a unui grup gerontocratic din conducere care, prin mentalitatea politicianistă îngustă, este complet rupt de realitatea socială românească contemporană“.

La scurt timp, şi cei patru liberali au fost excluşi din partid.La nici două săptămâni apărea o nouă formaţiune politică numită PNL-Aripa Tânără, care a fost înregistrată şi la Tribunalul Bucureşti. Pentru o scurtă perioadă, Tăriceanu devine lider al PNL-Aripa Tânără. Ambiţios, fostul premier candidează la Primăria Capitalei, însă fără succes.
În 1991, PNL-AT devine primul partid politic desprins din dreapta "istorică" care acceptă să legitimeze "monopolul" pe care-l instaurase după decembrie 89 FSN-ul prin intrarea la guvernare şi în cabinetul condus atunci de Theodor Stolojan.

Revenirea în PNL

În anul 1993, Călin Popescu Tăriceanu se întoarce în PNL, iar colegii săi îl răsplătesc cu funcţia de vicepreşedinte, pe care o va deţine până în anul 2004. Timp de 11 ani, fostul premier nu a ieşit prea mult în evidenţă, iar scandalurile l-au ocolit. În 1996 este ales deputat de Bucureşti pe listele Convenţiei Democratice (din care făcea parte şi PNL). Timp de un an, decembrie 1996 - decembrie 1997, Tăriceanu este ministru de stat, ministrul Industriei şi Comerţului în Guvernul Victor Ciorbea. 

2004-2008, prim-ministru

Perioada glorioasă a lui Tăriceanu în politică începe însă în anul 2004, când preia interimar funcţia de preşedinte al PNL, după retragerea lui Theodor Stolojan din fruntea partidului, pe fondul unor probleme de sănătate. Totodată, prin renunţarea lui Stolojan la statutul de candidat al Alianţei DA la alegerile prezidenţiale din România din noiembrie 2004, Călin Popescu-Tăriceanu devine copreşedinte al Alianţei DA (alături de Traian Băsescu) şi candidat propus pentru funcţia de prim-ministru al României, în locul lui Traian Băsescu.. 

Traian Băsescu câştigă alegerile prezidenţiale, iar Călin Popescu Tăriceanu este desemnat să formeze Cabinetul Tăriceanu. O altă victorie bifează şi în februarie 2005 când este ales preşedinte al PNL.

O nouă răzvrătire

La câteva luni de la învestirea noului Cabinet, Tăriceanu ia în considerare demisia din fruntea Guvernului, cu scopul de a forţa organizarea de alegeri anticipate. Intenţia de a demisiona vine pe fondului respingerii de către CCR a unui pachet de legi pentru reforma Justiţiei. În urma întâlnirii cu comisarii europeni la Bruxelles, Tăriceanu renunţă la ideea demisiei, invocând inundaţiile năprasnice care au lovit ţara şi au omorât peste 60 de români. Răzgândirea lui Tăriceanu nu a fost pe placul lui Traian Băsescu, fiind şi momentul care a declanşat războiul dintre cei doi.

Cea mai răsunătoare dispută dintre Tăriceanu şi Băsescu a avut însă loc pe fondul retragerii trupelor româneşti din Irak. Wikipedia consemnează că, în 29 iunie 2006 Tăriceanu anunţa că PNL sprijină retragerea trupelor româneşti din zonele de conflict unde nu se află sub mandat al ONU, NATO sau Uniunea Europeană. Preşedintele a adoptat o poziţie contrară.

În 2007, conflictul dintre Palate se acutizează. Deoarece Traian Băsescu a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în locul lui Mihai Răzvan Ungureanu în fruntea Externelor, Călin Popescu Tăriceanu a preluat interimar ministerul. CCR intervine şi Cioroianu devine ministru de Externe.

Premier liberal cu voturile PSD

La data de 1 aprilie 2007 Tăriceanu i-a demis pe miniştrii PD (partid proBăsescu)  şi a format un guvern minoritar împreună cu UDMR. Noul Executiv primeşte girul Parlamentului cu sprijinul PSD. Peste câteva luni, social-democraţii iniţiază o moţiune de cenzură pentru răsturnarea Guvernului Tăriceanu. Moţiunea a picat, iar Guvernul Tăriceanu a rămas pe poziţii.  

Mandatul de premier al lui Călin Popescu Tăriceanu se încheie în noiembrie 2008, în contextul alegerilor parlamentare şi a câştigării de către PDL a celor mai multe mandate. Timp de peste un an şi jumătate, Cabinetul Tăriceanu a supravieţuit cu sprijinul parlamentar al PSD.

Critic al lui Ponta, apoi aliat de nădejde

Începând cu anul 2009, după pierderea şefiei PNL în favoarea contracandidatului său, Crin Antonescu, Tăriceanu intră într-un con de umbră. 

În 2012, sub umbrela USL, Tăriceanu câştigă primul mandat de senator, după cinci mandate consecutive de deputat. Deşi nu a fost un entuziast al proiectului USL, Tăriceanu s-a conformat politicii alianţei, însă numai până la jumătatea anului trecut când a început să critice Guvernul Ponta. Fostul premier susţinea că, la nivelul actualei guvernări, nu există curaj şi competenţă pentru adoptarea unor măsuri în vederea redresării economiei şi depăşirii efectelor crizei economice. Mai mult, în contextul majorării unor taxe, fostul premier a reacţionat dur, susţinând că PNL riscă să fie sancţionat la vot, în 2014, deoarece electoratul liberal nu se va mai simţi reprezentat de măsurile guvernamentale.

În ciuda criticilor constante la adresa Cabinetului Ponta, la începutul anului, în contexul tensiunilor din USL, Tăriceanu este unul dintre liberalii care s-au opus vehement ruperii alianţei. „Consider greşit curentul de opinie care ar duce la ruperea USL. Noi, PNL, am fost votaţi sub sigla USL, am primit votul de încredere sub această siglă. Ruperea USL ar însemna că încrederea ar fi înşelată şi cred că este păcat că se întâmplă în acest fel. M-am întâlnit cu numeroşi colegi care consideră că nu este cea mai bună soluţie. Resursele refacerii USL nu sunt complet epuizate. Să luăm o decizie înţeleaptă, nu una bazată pe impulsuri, pe nervi, pe lucruri care nu ţin de dispute ideologice“, susţinea Tăriceanu. 

Ambiţii prezidenţiale 

În 25 februarie, USL s-a rupt oficial. A doua zi, Călin Popescu Tăriceanu s-a întâlnit cu Victor Ponta la sediul Guvernului pentru a discuta despre continuarea proiectului USL şi a făcut un apel către Crin Antonescu pentru revenirea în USL. La câteva ore după ce l-a somat pe Antonescu să-şi reconsidere poziţia, Tăriceanu şi-a anunţat demisia din PNL. În seara aceleaşi zile, fostul premier şi-a anunţat şi planurile măreţe de viitor: va pune bazele unei noi formaţiuni politice (Partidul Reformator Liberal) şi intenţia de a candia la Preşedinţie. 

Şeful Senatului cu sprijin PSD

La cinci ani de la pierderea puterii, Tăriceanu pare să intre, din nou, pe o pante ascendentă a politicii. La nicio lună de la plecarea din PNL, cu sprijinul PSD, fostul premier obţine funcţia de preşedinte al Senatului, devenind astfel al doilea om în stat. 

Săptămâna trecută, cu doar trei zile înaintea scrutinului pentru Parlamentul European, Tăriceanu a încercat să revină în PNL, prin depunerea unei adeziuni la PNL Satu Mare, la "invitaţia" unui fost lider, Ovidiu Silaghi, care fuses exclus şi el din partid şi optase, între timp, pentru PSD.

Adeziunea lui Tăriceanu nu a fost recunoascută de Antonescu, care a şi dizolvat organizaţia de la Satu Mare.

Un alt moment jenant pentru fostul premier s-a petrecut luni, când a fost dat afară de la şedinţa Delegaţiei Permanente a PNL. Tăriceanu a venit însoţit de Radu Stroe, Daniel Chiţoiu şi Andrei Gerea. În urma obiecţiilor ridicate de preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus, privitoare la participarea lui Tăriceanu la şedinţă, deputatul PNL Ludovic Orban a solicitat vot pentru scoaterea fostului premier  din sală.

.