Cu toate consecinţele care derivă de aici.

Unde a greşit premierul Orban

În loc să caute cooperarea cu celelalte instituţii ale statului, premierul Orban a ales să se războiască, în condiţii de criză majoră, cu parlamentul, cu CCR, cu Avocatul Poporului, cu partidele parlamentare. Nu aşa se gestionează o criză de asemenea magnitudine. Trebuiau chemate la discuţii toate aceste instituţii şi forţe politice, pentru a găsi împreună calea cea mai bună de urmat. Logica lupei politice şi a bătăliilor electorale nu avea ce să caute în această situaţie generată de pandemie. Puterea ia minţile celor nepregătiţi pentru ea. Se pare că şi premierul Orban se înscrie în această categorie.

Premierul Orban a ignorat art 53 din Constituţie care spune că doar parlamentul poate decide restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Şi nu o dată, ci de două ori. Ca şi la instalarea stării de alertă, acum aşteptăm decizia parlamentului, în timp ce mii de oameni părăsesc carantina, izolarea, sau pleacă din spitale. Dacă guvernul Orban înainta din timp la parlament proiectul legii de care avea neoie în gestionarea pandemiei, nu apăreau astfel de probleme. Parlamentul i-a votat în două zile  legea cerută la instalarea stării de alertă. Nu existau motive să n-o facă şi acum. Dar demonizarea parlamentului şi a altor instituţii de către premierul României are efectele pe care le vedem. Premierul Orban a îndemnat populaţia să nu respecte deciziile CCR, lucru inacceptabil într-un stat de drept. Premierul Orban ignoră articole de Constituţie, cum sunt articolele 53 şi 115. Mai nou, ameninţă că-şi pierde răbdarea cu parlamentul, ca şi cum n-ar fi principalul vinovat că n-a înaintat la timp proiectul de lege de care avea nevoie. „Sunt la capătul răbdării” zice premierul Orban. Aşa, şi? Dacă-şi pierde răbdarea ce poate face? Taie salariile parlamentarilor şi ale salariaţilor instituţiilor cu care se războieşte?

Războiul acesta interinstituţional a mai avut un efect negativ. Populaţia nu mai ştie pe cine să creadă: guvernul, parlamentul, CCR, partidele parlamentare, Avocatul Poporului, care se contrazic în declaraţii. În consecinţă, nu mai există respectul pentru măsurile de prevenire a răspândirii virusului, măsuri respectate în perioada stării de urgenţă. Revoltele din Serbia şi Israel, împotriva restricţiilor impuse de autorităţi, au ecou şi la noi, cu impact negativ asupra stăpânirii epidemiei cu coronavirus.

Guvernul Orban nu a gestionat, punctual, focarele de infecţie. De ce să iei măsuri drastice în toată ţara, cand sunt judeţe care nu mai înregistrează noi infectări, sau foarte puţine? In schimb au fost neglijate căminele de bătrâni, casele de copii asistaţi, unde apar sute de infectari cu coronavirus. Nu aici trebuiau concentrate, în primul rând, resursele umane şi materiale ale statului?

Consecinţele nefaste legate de pierderea controlului  pandemiei

România trece în zona roşie a ţările afectate de pandemie. Asta înseamnă închiderea graniţelor pentru români, cum se şi întâmpla în Grecia, Austria şi alte ţări. Legăturile de afaceri, mobilitatea românilor în spaţiul UE, inclusiv concediile,  au de suferit.

În plan economic, reinstalarea stării de urgenţă ar însemna un dezastru. Deja pierderile din aprilie-mai au dus deficitul la cote foarte mari. Ministrul Florin Cîţu prezintă cu emfază împrumuturile uriaşe pe care le face România, ca pe un succes personal şi al guvernului său. Când de fapt sunt un semn al neputinţei actualului guvern de a rezolva problemele economice ale ţări. De reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, ministrul Cîţu nu vrea să audă. O să vrea, atunci când creditorii interni şi externi vor strânge punga. Numai că va fi prea târziu.

Tot Florin Cîţu ne-a informat asupra unei întâlniri din octombrie anul trecut cu FMI, BM, CE, din care a rezultat un document aprobat în şedinţa guvernului de atunci, şi care cuprindea, ca măsuri pe care trebuie să le ia guvernul:

-reducerea cu 30% a personalului bugetar
- reducerea cu 20% a cheltuielilor primăriilor şi cheltuielilor judeţene
- privatazirea CEC şi EXIM BANK, cele două bănci de stat
- privatizarea companiilor din sectorul energetic
- privatizarea parţială a sistemului sanitar
- reducerea arieratelor companiilor de stat
- aplicarea OUG 109 pentru toate copaniile de stat şi regiile autonome
- îngheţarea salariilor în sectorul bugetar pentru 2 ani de zile.

Orice împrumut mare de la FMI va fi condiţionat de aceste măsuri. Atunci să vedem reacţia guvernului Orban.

Este posibil ca sistemul medical să intre în colaps. Deşi suntem informaţi ca există mii de locuri la ATI în toata ţara, nu toate sunt dotate cu cele necesare, în primul rând cu aparate de ventilaţie mecanică. Dacă numărul celor internaţi la ATI va creşte dramatic, nu e clar cum vom face faţă.

Posibila amânare a anului şcolar viitor. După pierderea semestrului al doilea din anul scolar in curs, încă un semestru pierdut ar fi un dezastru. Predarea online s-a dovedit  o ocazie de a ne fura singuri căciula. Doar 25-30% dintre profesori  şi elevi au avut resurse, au ştiu şi au vrut să facă învăţământ online. Cu ce rezultate, nimeni nu ştie, pentru ca materia semestrului al doilea a fost scoasă din programele pentru examenele de absolvire.

Amânarea alegerilor pentru anul viitor. Nu văd cum, în cazul exploziei numărului de infectări, să poată fi organizate alegeri locale şi parlamentare anul acesta. Nu se pot face campanii electorale, altfel decât online, ceea ce în mediul rural nu înseamnă mare lucru.

Atitudinea preşedintelui Iohannis

În ultimul timp a renunţat să se mai întâlnească, aproape zilnic, cu premierul Orban şi o parte dintre miniştrii săi. Nu mai are responsabilitatea  gestiunii crizei, aşa cum a fost în perioada stării de urgenţă. În ultima intervenţie televizată s-a ferit să mai atace PSD, atitudine contrară celei a premierului Orban.

Evitarea reimpunerii stării de urgenţă ar putea aduce în joc schimbarea premierului Orban, care nu a înţeles ca coopereze cu celelalte instituţii ale statului, ci să ameninţe cu „pierderea răbdării”. Când conduci o ţară, nu-ţi poţi permite să-ţi „pierzi răbdarea”. Mai ales că nu are efect în plan concret.

Poate ar fi bine ca preşedintele Iohannis să analizeze necesitatea înlocuirii premierului Orban, acum când nu a explodat încă numărul de infectări cu coronavirus. Ludovic Orban este politician de stil vechi, crescut în cultura luptelor politice şi electorale. Nu de acest gen de politician are nevoie ţara acum. Siegfried Mureşan sau Emil Boc ar putea fi premieri mult mai buni, în această situaţie de criză. Cu obiectivul precis de a gestiona cum se cuvine pandemia, şi a organiza alegerile locale şi parlamentare. Nu cred că premierul Orban nu ar înţelege situaţia delicată în care ne aflăm, iar, la o adică, preşedintele Iohannis ar putea discuta cu conducerea PNL pentru a ajunge la o altă soluţie de guvernare. Şi miniştrii mai peformanti sunt necesari. Mircea Miclea la Educaţie, Daniel Dăianu la Finanţe, Dacian Cioloş la Agricultură şi alţi specialişti, care să nu fie legaţi de partide cu obedienţa arhicunoscută.

Suntem într-o situaţie de criză majoră. La situaţii excepţionale, se cer soluţii excepţionale, înainte de a fi prea târziu.