Reacţiile liberalilor europeni erau, atunci, de surprindere şi, ca şi acum, de negare nu a posibilităţii teoretice a unei asemenea mişcări, ci a faptului că s-ar şi putea produce, aceasta pe baza analizelor lor şi, mai ales, a asigurărilor care le veneau din partea europarlamentarilor români membri ai grupului liberal.

De atunci, însă, zvonuri persistente vorbesc totuşi despre semnale puternice pe care unii membri de vază ai PNL le-au transmis către cei din PPE. De aici şi dezbaterea din România.

Care este miza, aşa cum se vede ea de la Bruxelles? Prioritar, nu este una ideologică, bazată pe principii, convingeri, platforme politice, etc, etc. Este una strict politică şi în raport direct cu marea bătălie a anului 2014, alegerile pentru Parlamentul European.

Toate marile partide politice europene (popularii, socialiştii şi liberalii) fac calcule pe care şi le doresc cât mai precise privind numărul de locuri pe care pot spera să le obţină, întrebare fundamentală deoarece, în funcţie de scorurile obţinute, se va determina balanţa puterii nu numai la nivelul Parlamentului European, ci şi repartiţia posturilor cheie la nivelul tuturor  instituţiilor europene, iar partidul politic cu cea mai mare pondere va avea (aşa cum are acum PPE) cea mai mare şansă în desemnarea comisarilor.

De aici, fireşte, posibilitatea de a influenţa, impune sau chiar determina linii politice pentru ceea ce vor însemna viitoarele reglementări comunitare.

Pe baza acestui raţionament, orice grup politic este interesat să-şi maximizeze potenţialul de câştig la nivelul fiecăruia dintre statele membre, aceasta mai ales acum când este limpede pentru toţi observatorii politici de la Bruxelles că anii crizei şi măsurile de austeritate care s-au suprapus peste o debalansare a pieţii muncii vor produce schimbări semnificative la nivelul intenţiilor de vot.

Se estimează că, pe acest fond, vor creşte semnificativ opţiunile în favoarea partidelor cu discurs populist sau naţionalist, iar rezultatele finale vor produce o hartă cu totul nouă, unii afirmă chiar surprinzător de nouă, a puterii politice pe plan european.

Ar exista, deci, fie şi teoretic, posibilitatea unui interes al PPE faţă de apariţia unei oferte venite de la liberalii din România, poate grupaţi nu în formula PNL ci desprinşi din partid şi acţionând sub umbrela unei alte formaţiuni politice, fie una nouă, fie una deja membră PPE.

Lucrul nu este uşor, dar nici imposibil pentru că, aşa cum a fost cazul PD-ului de odinioară, s-au mai văzut treceri spectaculoase dintr-o tabără în altă, atunci un partid membru al Internaţionalei Socialiste descoperindu-şi vocaţia de partid al dreptei.

Numai că, aşa cum s-a întâmplat şi atuinci, trebuie ca membri de acum ai grupului (PDL, UDMR şi PNTCD) să-şi dea acordul. Şi asta se poate, ba chiar cu plăcere, deoarece ar fi o lovitură masivă de credibilitate dată construcţiei USL.

Mişcare posibilă? Cu siguranţă că da, acum când s-a dat liber la sezonul de împerechere. Mişcare probabilă? Foarte greu de spus atâta timp cât raţionamentul politic se bazează pe voturi şi accesul la putere, ambele fiind argumente care ar juca acum în favoarea menţinerii actualei structuri socialisto-liberale.

O eventuală altă opţiune fie ar slăbi partidul, fie l-ar scoate de la guvernare şi ar genera condiţiile unor anticipate cu rezultate incerte.

Şi ideologia unde rămâne? La locul ei, în manuale sau în platformele de partid care se pot găsi la sedii şi oferite spre consultare doritorilor. Realitatea de pe Dâmboviţa ne-a arătat de atâtea ori că interesele sau orgoliile personale sau de grup au întâietate asupra a orice.

Marea problemă, dacă poate fi aşa ceva o problemă în bătălia feroce pentru scaune, ar fi demotivarea suplimentară a electoratului şi aşa neconvins de valorile politice şi acţionând doar cu ceea ce i-a rămas la îndemână,  adică votul negativ, de tip sancţiune. 

Electoratul, însă, e o problemă secundară. Acum vin Congresele de partid, cu circul aferent şi lupta nemiloasă pentru scaune. Doar pentru scaune, fie ele naţionale sau cu perspective promis-europene.