SERIAL Ce învaţă un tânăr deputat când ajunge în Parlament: „Primul mandat se începe cu odihnă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

România are 576 de parlamentari. Într-o asemenea gloată nu-i greu să te faci nevăzut şi să stai degeaba în imensa Casă a Poporului. Uneori, statul degeaba e chiar încurajat. George Scarlat, deputat PNL, a fost sfătuit colegial să se odihnească.

Serialul "Aici sunt aleşii dumneavoastră" continuă cu deputatul PNL George Scarlat, un tânăr de 35 de ani care a făcut avere din creşterea porcilor. A ajuns în Parlament şi ar vrea să facă treabă şi aici, dar a aflat că nu e voie. Cariera de parlamentar se începe cu un stagiu de odihnă, iar deputaţii şi senatorii cu experienţă au grijă să le explice “bobocilor” că nici nu trebuie să se gândească la iniţiative legislative în primul mandat.  

Aşa se face că pe deputatul liberal George Scarlat l-a cuprins deznădejdea. A fost învăţat de mic cu munca fizică la ferma tatălui său, apoi a trecut la munci intelectuale (contabil-şef la Floarea Salcâmului SRL şi administrator la Şerbăneşti Livadă). A intrat în politică la 19 ani, devenind în scurt timp cel mai influent om din comuna sa natală, Lieşti (judeţul Galaţi). Declară cu seninătate că l-a pus primar pe un prieten de-al lui, iar el s-a instalat consilier, mergând mai departe şi cu afacerile de familie. George Scarlat este reprezentativ pentru noua clasă politică din România: tineri care cred că politica e doar o anexă a afacerilor.

Deputatul de la Dunăre are însă şi calităţi. E membru în comisia de agricultură şi chiar ştie agricultură. L-am întrebat ce face în timpul liber şi ce credeţi că a răspuns? „Dacă e să stau, desenez o fermă de porci şi mă gândesc cum s-o fac mai ieftină”. În cafeneaua Camerei Deputaţilor, l-am găsit stingher şi supărat.

După muncă fizică poţi să spui că ai ridicat o clădire sau ai făcut un gard. În Parlament pare că involuezi

"Adevărul": De ce sunteţi supărat, domnule Scarlat?
George Scarlat: Sunt supărat pentru tot ceea ce se întâmplă. Chiar stau şi mă gândesc bine. Eu provin din mediul rural şi am fost învăţat ce înseamnă munca fizică. Vin din mediul privat, unde chiar se munceşte. Dar sunt foarte dezamăgit. Mă aşteptam pe undeva, dar totuşi se merge prea departe.

Vă dezamăgeşte politica în general sau ce se întâmplă în Parlament?

Mă nemulţumeşte modul cum a ajuns să se facă politica. De exemplu, în comisia de agricultură din care fac parte, deciziile nu se iau atât în comisie, cât se iau în cadrul ministerului. Adică ministerul conduce comisia, şi nu invers, cum ar trebui să fie.

Am mai întâlnit colegi de-ai dumneavoastră care spuneau că majoritatea parlamentarilor sunt de umplutură.
Sentimentul ăsta îl au şi cei mai vechi. Spun că aşa cum e acum parcă n-a fost niciodată. Adică sentimentul că deciziile sunt luate de Executiv. De aici, inutilitatea parlamentarilor.

Am văzut în CV-ul dumneavoastră că după facultate aţi lucrat în firma tatălui dumneavoastră.
Am preluat un business de familie. Am făcut o unitate de abatorizare şi un complex zootehnic, creşterea porcilor. Iar când am modernizat cu fonduri SAPARD Şerbăneşti Livadă - o unitate de industrie alimenatară -, m-am lovit de rezistenţa primarului din comună, care m-a ţinut până în ultima zi pentru autorizaţia de construcţie. Atunci am zis că trebuie să mă amestec în politică. Am ales un băiat din popor, un doctor veterinar, l-am sprijinit şi a ajuns primar în Lieşti, unde am domiciliul.

În CV mai scrie că aţi fost city-manager la Primăria Lieşti.
Nu, aia e o greşeală. Eu doar l-am convins pe actualul primar să candideze. Şi a trebuit să-mi pun în pericol afacerile ca să mă duc consilierul lui, consilierul personal al primarului, nu city- manager.

S-ar putea interpreta că dumneavoastră, om de afaceri din comună, v-aţi pus primar ca să aveţi influenţă.
Asta ar însemna cu scopul de a obţine beneficii. N-am avut niciodată. N-am avut nicio relaţie cu statul.

De ce nu aţi candidat chiar dumneavoastră la primărie?
Pentru că întotdeauna partea de administraţie trebuie să o facă cineva căruia îi permite timpul. Eu am vrut să mă dedic mediului privat. Păi, dacă vrei să fii un primar corect, funcţia de primar nu-ţi asigură venituri pentru o viaţă decentă, pe care eu o am şi pe care am obţinut-o din mediul privat. După un an de mandat pot să spun că faptul că am ajuns deputat mi-a adus pierderi. Mă refer că nu mai am aceeaşi energie. Munca fizică îţi dă o satisfacţie, poţi să spui că ai ridicat o clădire sau ai făcut un gard. Pe când aici, în Parlament, este o uzură, pare mai degrabă că involuezi.

E greu. În Parlament se lucrează doar luni, marţi şi miercuri. Doar când şi când se mai face şi joi şedinţă.

Afaceri cu bani de la Loto 6/49

George Scarlat spune că viaţa familiei sale s-a schimbat radical în 1995, când peste tatăl său, fost şef de unitate la popasul “Hanul Conachii”, a dat norocul: “A câştigat în 1995 la Loto 6 din 49, cu 6 numere, dar au fost vreo patru câştigători, iar lui i-au revenit vreo 46 de milioane de lei. Şi toţi banii i-a băgat într-un mic abator şi o unitate de procesare carne. Tot în ‘95, bunicul meu a reuşit să concesioneze o fostă livadă, două hectare de livadă, şi un hectar de teren arabil”. Popasul “Hanul Conachii” aparţine acum familiei Scarlat, iar în judeţ este recunoscut drept locul unde se pot mânca cei mai buni mici din Galaţi.



Conflict de interese: consilierul face nota de plată la primărie
Marcel Scarlat, tatăl parlamentarului George Scarlat, a fost şi el, o vreme, consilier la Primăria Lieşti. În calitate de administrator al Societăţii Comerciale „Floarea Salcâmului”, a încheiat în 2011 un contract cu Primăria Lieşti pentru a asigura cateringul la finalul unui proiect finanţat din bani europeni. George Scarlat nu neagă că a fost conflict de interese, dar spune că suma a fost derizorie: “Tatăl meu, având singura unitate de industrie alimentară din zonă, mai susţinea primăria pe partea de catering. Dar chestii din astea de 3-400 de lei, sume mici. Cei de la ANI au spus că ar fi făcut nu ştiu ce. În cazul cu pricina, tata a dus mâncare de 600 şi ceva de lei şi pe banii ăştia i-a făcut factură. Şi pentru asta, marele nostru stăpânitor al mediului politic, ANI, şi-a dat seama că e incompatibilitate. În proces, tatăl meu a câştigat, l-au repus consilier şi în a doua şedinţă el şi-a dat demisia. Chestie de onoare. Atâţia fraudează statul cu milioane de euro şi la 600 de lei… Tata a fost atât de supărat că mi-a zis să nu candidez la deputăţie”.

Eu sunt un tip credincios, cu emoţii, cu trăiri, un pământean ca să spun aşa

De la porcii din abator la „dinozaurii” din Parlament

În campanie aţi declarat: „N-am venit să vă prezint proiecte legislative, ci să-mi iau angajamentul că voi fi deputatul satului”.
Da, eu n-am făcut nicio promisiune în campanie şi nici după. Voi fi deputatul satului. A fost aşa o titulatură dată în sensul că voi fi deschis cu orice risc. Eu le-am spus cetăţenilor că o să le aduc informaţia în timp real şi o să ajut cu tot ce pot.

Aţi avut o problemă în campania electorală, după ce aţi tipărit nişte afişe în care apăreaţi alături de Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos, iar Biserica a dezaprobat acest lucru. Aţi făcut-o pentru voturi?
Eu sunt un tip credincios, cu emoţii, cu trăiri, un pământean ca să spun aşa. Fotografia aia e o chestie pe care o regret. Un consultant de-al meu a folosit-o pentru un pliant în care m-am prezentat în faţa alegătorilor. Cu familia mea, cu cei şase fini cununaţi, fotografii cu proiectele pe care le-am derulat în mediul privat. Şi s-a folosit undeva, alături de o poză cu familia, o altă fotografie pe care o făcusem la sfinţirea unei biserici. Consultantul mi-a zis că e foarte bună. Că a ieşit tam-tam şi o chestie de presă, regret. Am retras acele materiale în care apărea fotografia. Aia a fost... pot să spun o greşeală. Consultantul a folosit acea poză, eu nu mi-am dat seama că s-ar putea isca un scandal naţional.

image

După primul an de mandat aveţi o realizare cu care să vă mândriţi?
Dacă e să fac un bilanţ, vă daţi seama, eu în primul an am fost ca un burete, în ideea de a absorbi informaţii de calitate. Am avut întâlniri şi cu fermierii, şi cu primarii. Eu am o vorbă: primar de localitate poate fi orice babă. Se strânge o sumă pentru taxe şi impozite şi primarul o cheltuie mai bine sau mai rău. Important însă este să previi anumite lucruri, să-ţi plănuieşti, să-ţi faci o strategie.

Unde s-a greşit în România, după Revoluţie, de am ajuns unde am ajuns?
Sincer, ca şi cetăţean, eu cred că nu se munceşte în România. Şi nu se munceşte la toate nivelurile. Devenim de la an la an un stat de asistaţi social.

Şi mai credeţi că puteţi face ceva în cei trei ani de mandat care v-au rămas sau v-aţi cam descurajat?
Descurajat pot spune că sunt. Dar şi optimist că încă se mai poate face ceva. Depinde, în mare măsură, de noi toţi, mediu politic, dar şi cetăţeni.

A fost forumul acesta economic cu China şi s-a spus că vom exporta carne de porc. Dumneavoastră aveţi o fermă de porci.
E o oportunitate, o piaţă imensă ce reprezintă China. Dar noi, în industria porcului, producem astăzi doar 32% din consumul intern al României. Despre ce vorbim? Eu dau carne numai în România. Din păcate, nu am acces în supermarketuri.

Cine o să citească o să se întrebe ce v-a mai trebuit politică.
Sunt şi avantaje, mi-am făcut o impresie despre ce se întâmplă. Cine vrea să vină şi să muncească în Parlament, poate. Vii la comisie, îţi iei materialele, studiezi. Cineva mai vechi, cu trei-patru mandate în spate, mi-a spus: „Ehe, eşti tânăr. Trebuie să înveţi cum e aici în Parlament. Primul mandat se începe cu odihnă”. Am rămas stupefiat.  Zice „mai întâi odihnă, la iniţiative legislative în primul mandat nici să nu te gândeşti”. Eu nu am luat ca atare, mă zbat, încerc totuşi să văd, să putem să schimbăm.

Înţeleg că acest parlamentar vechi v-a făcut ca un botez, aşa.
Da, ca un botez. Prima oară trebuie să te odihneşti, lucru care, eu fiind o persoană activă, m-a plafonat. Pentru că nici nu am foarte multe lucruri de făcut în Bucureşti, eu vreau să-mi desfăşor activitatea aici. E greu, se lucrează doar luni, marţi şi miercuri şi doar când şi când se mai face şi joi şedinţă.

Înseamnă că această raportare negativă pe care oamenii o au faţă de Parlament nu e prea greşită.
Nu, nu e greşită. Dar mă doare că suntem băgaţi toţi în aceeaşi oală. Atunci când intră un tânăr în politică, toţi spun: „Lasă, că mandatul ăsta îi spală şi lui creierul!”.

Aici e şi vina dumneavoastră, a politicienilor tineri. Ar trebui să ieşiţi şi să spuneţi aceste lucruri.
Eu încontinuu vorbesc despre asta. Şi în grup, la PNL, îmi spun părerea dacă nu sunt de acord. Nici noi, ăştia tineri, nu pretindem că cunoaştem tot. Poate că şi elanul ăsta trebuie un pic temperat. Poate crezi că faci bine, dar dacă te gândeşti puţin, îţi schimbi opinia. Că pe aici sunt dinozauri care temperează mai mult decât trebuie, asta e alteva.

Aveţi vreo pasiune?
Pasiune, nu. Dacă e să stau, desenez o fermă de porci, mă gândesc cum s-o fac mai ieftină. Mai merg la meciuri de fotbal, e un prilej de a mă descărca de o energie negativă.

De citit mai aveţi timp?
Strict pe domeniul agriculturii.

Agricultura ne-a rămas singura poartă de salvare a sistemului economic, aviz tuturor!

CITIŢI ŞI:

Parlamentarul care nu ştie numele partidului din care face parte. „Eu am o calitate, sunt bun la suflet“. Din eşec în eşec, Alin Bucur a ajuns în Parlamentul României şi se laudă că în primul an de mandat i-a fost aprobat un amendament. Apoi recunoaşte că a fost aprobat din greşeală şi anulat imediat. Are şi proiecte legislative, dar nu vrea să le spună de teamă să nu i le fure cineva. Notaţi, vă rog, că mai este şi bun la suflet.

Cristiana Anghel, 70 de zile de grevă a foamei pentru 4 ani de mandat: „Nu Dan Voiculescu m-a adus în Parlament, ci Dumnezeu” Cristiana Anghel, fostă învăţătoare la Caracal, se crede trimisa Divinităţii în Parlament. Activitatea ei de senator al Partidului Conservator include răfuieli personale cu PDL, investigaţii despre crime numai de ea ştiute şi lobby pentru câinii maidanezi

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite