SERIAL ADEVĂRUL Stăpân pe volan, stăpân pe ţară. Interviu cu şoferul ajuns senator: „Vreau să schimb Constituţia. Să fie mai simplă!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Senatorul PPDD Ioan Iovescu FOTO Marian Iliescu
Senatorul PPDD Ioan Iovescu FOTO Marian Iliescu

Ioan Iovescu este, poate, cea mai mare surpriză din istoria alegerilor parlamentare din România. După o viaţă de om modest, ca mecanic şi instructor auto, lugojeanul a ajuns în Parlament şi legiferează.

Ioan Iovescu (51 de ani) este un cetăţean din oraşul Lugoj care, la fel ca alte milioane de cetăţeni, a supravieţuit cu greu în ultimii 23 de ani, chinuindu-se de la un salariu la altul şi privind cu dispreţ către politicienii care s-au perindat la conducerea ţării. Dar la Ioan Iovescu nu a fost doar dispreţul. El şi-a dorit mereu să ajungă în locul lor, să le arate el cum se face. Să-şi lase meseria de şofer şi postul de administrator de bloc şi să preia conducerea ţării. Din 1992 a tot candidat, din postura de independent, ba la consiliul local, ba la alegerile parlamentare, dar n-a reuşit niciodată să adune voturi suficiente. Mulţi l-au privit ca pe un ciudat şi l-au sfătuit să renunţe, dar Iovescu a ţinut-o pe-a lui.

Acum, la parlamentarele din 2012, s-a lipit de Partidul Poporului şi, cum-necum, s-a pomenit intrat în Parlament, ditamai senatorul.  Cu toate că face gafă după gafă, Ioan Iovescu te cucereşte printr-o înduioşătoare naivitate. Este omul venit din popor, de la talpa ţării, şi ajuns peste noapte în cele mai înalte structuri ale statului. Se bucură că poate să vadă Casa Poporului pe dinăuntru, visează să schimbe Constituţia şi îi ceartă pe parlamentarii mai vechi că, în mandatul trecut, i-au tăiat 25% din salariu soţiei sale, care lucrează ca asistentă medicală.

Iovescu este, probabil, singurul parlamentar pentru care salariul de demnitar este o mană cerească. A trecut de la 500 de lei, cât câştiga ca instructor auto, la peste 5.000 de lei, cât e leafa de senator. Bucuros, şi-a făcut rate pentru o maşină la mâna a doua, cu care face drumul Lugoj – Bucureşti şi retur. Pe traseu, îi ia pe oamenii care fac autostopul, ca să mai afle problemele cetăţeneşti. Altfel, este nelipsit de la Parlament, de unde se duce ţintă la hotel, ca să-şi facă temele pentru a doua zi. De mâncat, mănâncă doar la micul dejun pentru că, spune el, nu-i plac parlamentarii care se îngraşă în timpul mandatului.

"Adevărul": Domnule Iovescu, de meserie sunteţi şofer. Ce v-a venit dumneavoastră cu politica?
Ioan Iovescu: Eu am fost membru de partid şi înainte de Revoluţie şi chiar eram mândru pentru că numai cei mai buni meseriaşi erau propuşi. După Revoluţie am început să candidez: în ’92 şi ’96 pentru Consiliul Local Lugoj, în ’96 pentru Camera Deputaţilor şi în 2004, marea dezamăgire, din nou consiliul local. De fiecare dată ca independent şi de fiecare dată am suferit înfrângeri. Acum, în 2012, am vrut să candidez din nou, tot ca independent, dar oamenii care mă cunosc, eu fiind instructor auto şi administrator de bloc, au zis că de ce nu mă duc la PPDD. M-am consultat cu soţia şi am acceptat.

În toţi aceşti ani de candidatură, nu v-a bătut gândul să renunţaţi?
Ba da, în 2004 a fost cel mai dificil. Atunci m-am bazat numai pe oameni, nu
m-am bazat pe Dumnezeu deloc. Am zis că eu pot, că eu fac. Soţia, care e mai credincioasă, îmi spunea: „Mai roagă-te şi tu!“. Eu am zis că am oamenii cu mine, că am idei bune. Am avut ideea cu apa meteorică, pe care e o prostie să o plătim.

Ce e apa meteorică?
Apa care curge pe acoperiş când plouă, apa de ploaie. Apa meteorică apare în factura de apă curentă peste tot. Toată lumea care are canalizare plăteşte apa meteorică. Cât plouă pe metrul pătrat, împarte şi lunar îţi vine în factură.

Şi sub ce motiv ţi-o bagă în factură?
Ca şi canalizare. Ăsta era unul dintre punctele mele din campania din 2004, să scoatem din plată apa meteorică. Şi mai aveam demonstraţia că firma care ridică gunoiul, matematic – că mie îmi place aritmetica – matematic, ei nu puteau să ridice volumul ăla de gunoi pe care ne puneau să-l plătim. Dacă mergeau 24 din 24 de ore şi tot nu puteau. Totul calculat. Greşeala a fost atunci că am făcut o campanie prea ştiinţifică. Asociaţiile de locatari au zis că mă sprijină, dar m-au trădat.

Şi acum, în 2012, cum a fost campania?
Am candidat împotriva lui Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta, cu care nu voia nimeni să se bată. Eu am zis că mă lupt cu oricine. Am făcut campanie după posibilităţi, am cheltuit cam 1.000 de lei şi ceva motorină pentru că m-am mai deplasat cu maşina. Am dotat-o cu o piramidă prinsă pe capotă, cu goarnă şi cu ea am mers prin oraş. Cu zece zile înainte de alegeri am vrut să mai dau şi un anunţ la ziar, dar n-am găsit pe nimeni la redacţie, la „Redeşteptarea de Lugoj“, şi am luat-o ca pe un semn, să nu mai dau anunţul şi să mă rog mai mult.

Ce anunţ aţi vrut să daţi în ziar?
Anunţ electoral, să mă prezint în faţa alegătorilor. Iar cu două zile înainte de a se termina campania am avut aşa, ca o revelaţie, că o să fiu al douăzecilea senator PPDD. Luni, după alegeri, s-a anunţat că PPDD are 19 senatori şi am zis „asta e“. A doua zi, s-a anunţat că au suplimentat cu încă doi senatori şi eu am fost al douăzecilea. Toţi îmi spuseseră că nu am nicio şansă să ajung în Parlament.

Cine v-a dat vestea?
De la organizaţie, m-au sunat şi mi-au spus că am intrat. Am început să plâng, am căzut în genunchi şi
m-am rugat. I-am mulţumit lui Dumnezeu că am fost primul pe Timiş, cu cele mai multe voturi de la PPDD. Colegul meu de partid, Ilie Bertea, care a candidat şi el, chiar îmi spusese: „Ioane, în tine e speranţa“. El avea şanse mai mari şi eu i-am şi spus: „Domnu’ Ilie, din noi doi unul trebuie să ajungă senator. Hai să facem o înţelegere: care din noi ajunge senator, îl pune pe celălalt şofer“. El nu a vrut, a zis că nu o poate respecta. Cum era să-l pun eu pe el şofer? El a fost comandantul Poliţiei Timiş.

Dumneavoastră oricum nu aveţi nevoie de şofer.
Nu am şi chiar am cerut la secretarul general al Senatului să-mi dea bani în loc de maşină, că suntem prea mulţi şi nu mai ajung maşinile de serviciu. Am zis să calculeze cât ar cheltui ei pe lună cu maşina şi mie să-mi dea jumătate. Să nu-mi mai dea maşină de serviciu pentru că eu am maşina mea. Mi-am cumpărat acum un Opel Astra Combi, alb, din 2005.

V-aţi luat-o ca un cadou pentru că aţi câştigat mandatul de senator?
Da, am luat-o de la un mecanic şi o plătesc în rate, după cum îmi vin banii de la Senat. Dacă îmi dă banii ăştia de care ziceam, plătesc din ei, dacă nu, dau din salariu şi din ce drepturi mai am de aici, care pentru mine sunt foarte bune. Nivelul meu de trai a fost mult mai jos.

Din ce trăiaţi până acum?
Eram instructor auto şi administratorul blocului. Soţia, ca asistentă medicală, câştiga 20 de milioane de lei vechi, iar când i-a tăiat 25% a fost grav pentru că a rămas doar cu 15. De asta le-am şi spus acum la Comisia de Buget: „Ce-aţi făcut voi până acum cu ţara? Voi, când mi-aţi tăiat mie 25%, mi-am adunat familia la masă şi le-am spus «ne-au tăiat ăştia, trebuie să tăiem şi noi din cheltuieli»“. Ne-am adaptat cheltuielile la venituri. Eu luam 5 milioane pe lună ca instructor, ne-au mai ajutat părinţii, a fost greu.

Cât câştigaţi ca senator?
5.000 de lei. 50 de milioane în bani vechi.

Şi aici, în Bucureşti, unde staţi?
Suntem cazaţi la hotel, dar nu este lux. Şi noi nici nu vrem să stăm în lux. Stau la Hotel Bucureşti, dar este cu mobilier vechi, condiţii normale de care eu sunt mulţumit. Nu e ce se prezintă la televizor. Am o
cameră şi bucătărie. Şi debara, dacă vrei să pui murături sau ceva, e ca o garsonieră de confort 1. Unii dintre colegi n-au ştiut că hainele date la spălat nu sunt incluse şi s-au trezit că au de plătit câte 16-17 milioane la spălătorie. Eu am fost prudent, nu m-am avântat.

Dan Diaconescu e un om de o moralitate impecabilă şi de un patriotism care numai la Nicolae Ceauşescu a mai fost întâlnit.  

Senatorul care îţi răspunde dacă-i dai bip

V-a deranjat ce s-a scris despre dumneavoastră, că „a ajuns un şofer în Parlament“?
Nu, mie nu-mi este ruşine cu trecutul meu. Am lucrat şi ca mecanic şi am fost apreciat. Eu m-am supărat pe învăţătură în clasa a opta, am făcut o profesională, am lucrat ca mecanic şi apoi am făcut şi seralul. Apoi armata, apoi, din ’84, şofer. În ’86 am luat locul 1 pe ţară la „Stăpân pe volan“.

Ce înseamnă asta?
Un concurs pe meserii. Începea mai întâi pe autobază, apoi pe judeţ şi apoi finala pe ţară. Era şi teorie, şi condus în poligon – pe camion. Erau mulţi şoferi cu experienţă, aroganţi p-acolo, eu m-am dus cu încredere. Am avut îndemânare, nu toţi o au. În decurs de 14 ani, cât am fost instructor auto, doar doi elevi de-ai mei n-au reuşit să ia permisul. Nu aveau îndemânare.

De la Lugoj la Bucureşti  veniţi cu maşina?
Da, vin cu maşina mea şi, având o maşină proletară, de om simplu, mai face lumea semn la ocazie. Îi iau, în felul ăsta mai aflu şi eu problemele cetăţenilor. Plus oamenii care vin la mine la cabinet cu diverse plângeri. Recent, a venit cineva care, fiind şofer profesionist, a condus tractorul şi poliţia i-a făcut dosar penal.

Şi cum l-aţi ajutat?
M-am dus la poliţie şi mi-au spus că aşa scrie legea. N-am găsit înţelegere, dar Dumnezeu a lucrat şi,
într-o zi, urcam împreună cu o doamnă pe scările Parlamentului. Era o persoană cumsecade şi i-am spus de problema asta. Zice: „Aaa, păi eu sunt chestorul pentru relaţia cu Parlamentul“. Eu nu ştiam cine e, dar Dumnezeu are căile lui de a lucra. Când i-am spus de problema omului respectiv, nu-i venea să creadă. A spus că dă o circulară ca să nu le facă oamenilor dosare pentru că nu e corect. Dacă eşti şofer profesionist, adică ai C, D şi E, ai voie şi pe tractor. Dar numai şofer profesionist, să nu creadă lumea că a vorbit Iovescu cu cineva şi poate oricine să conducă tractorul.

Vecinii de bloc ce au spus că aţi ajuns senator?
Sunt invidioşi. Oricum, mi-am dat demisia din funcţia de administrator pentru că vreau să-mi fac treaba de parlamentar. Deviza mea în campanie a fost de trei ori muncă. Locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă. Prin investiţii făcute de investitori şi de Guvern. Şi îmi mai doresc să facem o legislaţie mai simplă.

Să schimbaţi Constituţia?
Da, e un subiect de care nu m-am ferit, deşi am fost atacat de presă că vreau să schimb Constituţia şi nici măcar nu sunt jurist. Aşa văd lucrurile, legile trebuie să fie simple, să le poată oricine înţelege. Să citească şi nenea Gheorghe dintr-un sat şi să înţeleagă. Dacă avem legi pe care trebuie să vină juristul să ni le explice, nu mi se pare corect.

Să fie în termeni mai simpli sau cum?
Eu vă dau exemplu legea circulaţiei. Decretul din 1964 era foarte simplu şi clar. Acum, noul Cod Rutier e complicat, legile noastre se suprapun. Să ne uităm şi la alte ţări care merg mai bine, să vedem ce au rău şi ce au bun în Constituţie.

Veţi reuşi ce v-aţi propus?
Eu sunt un luptător de felul meu, ca şi zodie sunt leu. Legat de Constituţie, eu o vreau simplă. I-am zis domnului Ilie Sârbu legat de articolul 72, cel care se referă la imunitatea parlamentară: „Domnu’ Sârbu, articolul 72 are trei aliniate. Îl lăsăm pe primul, restul le ştergem şi e OK“. A zis că nu se poate. De ce să nu se poată? Altă problemă este cu separaţia puterilor în stat.

În ce sens?
Păi, vi se pare corect ca membrii Guvernului să facă parte şi din Parlament? Este o încălcare a  Constituţiei. Ei nu-şi dau demisia din Parlament după ce intră în Guvern. Se face o moţiune de cenzură, el vine din banca acuzatului, trece dincoace şi votează.

Aţi candidat mereu independent, n-aţi avut o reticenţă să intraţi în partidul lui Dan Diaconescu, un om atât de controversat?
El e un om de o moralitate impecabilă şi de un patriotism care numai la Ceauşescu a mai fost întâlnit. Dacă nu îşi depunea el oferta, Oltchimul era acum al străinilor.

Sunteţi în Comisia pentru Drepturile Omului şi tot mai multe ţări din UE legiferează căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.
Că se căsătoresc poate e normal, dar ce se întâmplă când se ajunge la copii? Nu pot să-l facă şi atunci trebuie să-l ia. Şi de unde ştim noi dacă acel copil pe care vor să-l adopte are înclinaţie spre chestia asta ca să poată să-l ia pe ăla? Adică lezează drepturile copilului.

Credeţi că un copil adoptat de o familie de homosexuali va deveni şi el homosexual?
Eu cred că da. Nu ar trebui să li se dea dreptul de a adopta copii. Eu nu am nimic împotriva lor, dar în privinţa copiilor nu mi se pare normal. În loc să o facă în doi, o fac în trei? Dacă s-ar pune cazul, aş încerca să amendez. Oricum, locul meu cel mai bun ar fi în Comisia de Buget. Mie pe buget îmi place, să fiu atent, să facem economie. Şi am mai cerut să nu fac parte din niciun grup de prietenie cu ţările străine.

De ce?
Nu că n-aş fi prietenos, dar eu am promis în campania electorală că n-o să plec din ţară şi de aceea n-am vrut în nicio comisie de prietenie. Să nu apară în presă că n-aş vrea prietenie, dar nu-mi doresc să plec din ţară. Am fost întrebat în campanie în ce ţară vreau să plec şi am spus clar că nu plec nicăieri. Şi alegătorul va vedea că măcar cu asta m-am ţinut de cuvânt.

Telefonul dumneavoastră e public?
Da, alegătorii îl ştiu, mă sună, răspund. Unul mi-a dat bip şi l-am sunat eu înapoi. A intrat căsuţa vocală şi eu am zis: „Sunt senatorul Iovescu, la dispoziţia dumneavoastră. Aştept să vorbim la telefon“.

Cum vă descurcaţi cu mâncarea?
Am micul dejun inclus la hotel.

Şi, peste zi, mai mâncaţi ceva la Parlament?
Nu e cazul, eu mă hrănesc din politică. Numai dimineaţa mănânc, atât. În Biblie se spune că şi cuvântul te hrăneşte. Oricum, eu îmi doresc să slăbesc, nu vreau să mă îngraş deloc.

De ce?
Pentru că am urât mereu politicienii care s-au îngrăşat după ce au intrat în Parlament. Dacă ţara merge bine, poţi să zici că începi şi tu să nu mai poţi de bine, dar când ţara merge rău şi ţie să nu-ţi pese şi să te îngraşi, atunci...

Una din menirile mele este să întorc parlamentarii cu faţa spre Dumnezeu.
Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite