O unitate construită ca semn al victoriei asupra frontierelor de toate felurile, fie ele geografice sau ideologice, în pofida nimicurilor şi vremelniciilor politice.

Documentul acesta care dă expresie voinţei apărării şi continuării unui proiect european în pofida a tot ceea ce i-a pus ori poate îi mai poate pune la încercare viabilitatea a fost adoptat la Sibiu. Într-un oraş în care, până la urmă, ideea europeană s-a manifestat ca atare de secole, prin exemplul de convieţuire, de schimburi şi de sinteză culturale dintre populaţia majoritar românească şi minorităţile care multă vreme s-au simţit aici a fi la ele acasă.

A trebuit să vină urgia comunistă pentru ca atât de preţuita minoritate germană să fie silită să plece, câteodată să fie chiar vândută de regimul anti-omenesc, anti-creştin şi anti-european al unor dictatori aşa cum au fost ori sunt Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu.

Oamenii aceştia, saşii oprimaţi de poliţia politică ce nu îi lăsa să ducă o viaţă normală nici pe etnicii români majoritari, au fost goniţi, într-o anumită perioadă cruntă a istoriei. Au fost chiar trimişi la muncă în Siberia ca plată a despăgubirilor de război impuse României de Uniunea Sovietică. Ei sau urmaşii lor au revenit în ţara în care s-au născut ori în care îşi au originile îndată după căderea comunismului. Nu pentru a-şi revendica cine ştie ce proprietăţi confiscate abuziv, ci pentru a-şi revedea meleagurile natale. E adevărat, puţini au luat decizia de a se întoarce cu totul în România, însă revin periodic aici profitând de dreptul la liberă circulaţie a oamenilor şi ideilor. Drept pe care l=a îngăduit şi stimulat însăşi ideea europeană. O idee a cărei durabilitate a fost ieri reafirmată într-unul dintre cele mai frumoase, mai europene oraşe ale României.

În aceeaşi zi în care Europa îşi reafirma la Sibiu unitatea, un partid politic din România, urmaş ideologic şi faptic al comuniştilor, partid al cărui lider pare a semăna din ce în ce mai mult cu Stalin, Gheorghiu Dej, Ceauşescu, Bokassa sau Maduro, a convocat tot într-un oraş cu maximă încărcătură simbolică pentru România, un miting. Miting al cărei rost şi efect a fost dorinţa de a împărţi România în două. 

Numitul Dragnea Liviu Nicolae a simţit nevoia să dea ordine, să îşi arate puterea, capacitatea nu de a construi, ci de a mobiliza oameni, adesea cu de-a sila sau contra-cost. De a minţi şi de a-şi bate joc mai întâi de ieşenii care i-au respins categoric şi demn şi pe el, şi pe aghiotanţii lui în urmă cu vreo câteva săptămâni.

Dragnea şi PSD au vrut să îşi bată ieri joc deopotrivă de opţiunea europeană a României. O ţară pe care el, Dragnea, dar şi pitecantropi de genul Manda, Vasilescu, Plumb, Pleşoianu, Nicolicea, Şerban Nicolae, Codrin Ştefănescu vor să o scoată din Europa.

Dovedind încă o dată că nici el, insul cu veleităţi de dictator şi fără nici cea mai mică urmă de europenism, nici cei care îi stau în preajmă nu au învăţat nimic din istorie. O istorie căreia acum Dragnea şi PSD vor să i se opună. Să o încalece şi să o batjocorească. Dar să batjocorească şi viitorul României. Votul din 26 mai le poate zădărnici amarnic planurile.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro