La alegerile de duminică, PSD şi-a consolidat, practic, înfrângerea de la alegerile europarlamentare. Viorica Dăncilă, ca prezidenţiabil, aprimit aproape matematic acelaşi număr de voturi cât a primit partidul pe 26 mai: puţin peste 2 milioane. În primăvară, pesediştii buimaci de aşa rezultat ne dădeau asigurări că a fost vorba de un accident efemer şi că vom vedea noi, la următoarele scrutine, că PSD va redeveni acelaşi mare partid de odinioară. Votul din 10 noiembrie i-a infirmat usturător.

După europarlamentare, toată lumea – inclusiv pesediştii – au identificat drept cauză principală a dezastrului electoral politica PSD în domeniul Justiţiei. În universul ei paralel, Viorica Dăncilă şi-a imaginat că dacă impune interdicţia absolută de a se mai vorbi despre justiţie - atât la partid, cât şi la Guvern – lucrurile se vor calma de la sine iar partidul va recupera electoratul pierdut. Iată că s-a înşelat.

Dintre toţi pesediştii, Ana Birchall pare să fi fost singura care a identificat nu doar cauza dezastrului, ci şi remediul corect. Ca ministru al Justiţiei, a încercat să schimbe uşor azimutul politicilor PSD în acest domeniu. Mai exact, a pus în discuţie – inclusiv la CSM - raţiunea de a exista a Secţiei Speciale de investigare a magistraţilor, una dintre cele mai litigioase prevederi din noile legi ale Justiţiei. De asemenea, a dat semne că vrea să pună relaţia cu Comisia Europeană pe alte şine, abandonând stilul consacrat al PSD: zicem ca ei, facem ca noi, iar dacă se prind o facem pe proştii.

Nu ştiu cât de ferm sau de sincer este angajamentul Anei Birchall în susţinerea statului de drept - şi asta pentru că mi se pare imposibil ca o persoană cu un asemenea angajament să poată respira mult timp în interiorul unui partid ca PSD. Dar rămâne incontestabil că, prin micii paşi pe care i-a făcut după dezastrul din mai, doamna Birchall a fost singura care a încercat ceva concret, palpabil, ca să salveze partidul. Şi partidul ce-a făcut? A dat-o afară. E dovada clară că, în pofida declaraţiilor, partidul nu a înţeles deloc semnalul dat de electorat şi conduita sa din ultimele lui a fost doar o stratagemă: nu renunţăm la agenda anti-justiţie, dar deocamdată băgăm capul la cutie, în speranţa că vor veni şi vremuri mai bune.

De fapt, nu partidul a executat-o pe Ana Birchall, ci Comitetul Executiv şi moţul din fruntea sa, Viorica Dăncilă. (E irelevant faptul că aceasta s-a abţinut la vot: aşa făcea şi Dragnea când executa vreun infidel cu mâna CEx-ului). Şi ajungem astfel la adevărata problemă a acestui partid: CEx-ul. O mână de oameni selectaţi şi plantaţi acolo de Liviu Dragnea, aleşi după chipul şi asemănarea sa. Nu foarte inteligenţi politic, dar extrem de bine antrenaţi în a păstra coeziunea haitei.

Devine evident că atâta vreme cât PSD va fi condus de acest CEx, în această componenţă, partidul este pur şi simplu imposibil de salvat. CEx-ul se comportă acum ca un individ care pretinde că e foarte determinat să se sinucidă, dar care încearcă să-şi ia viaţa doar ţinându-şi respiraţia, fără să apeleze la funie. E o păcăleală: salvarea partidului nu poate veni decât odată cu funia. Pe care o poate aduce doar cineva din interiorul partidului, dar din afara CEx-ului. Există asemena oameni?