De bun augur gestul de ieri din Parlamentul României, prin care opoziţia parlamentară (USR, PMP) s-a unit în spatele unui demers PNL de suspendare a lui Liviu Dragnea din funcţia de Preşedinte al Camerei Deputaţilor. Gest salutat şi de forţe din afara parlamentului, cum ar fi PACT pentru România. Un lucru normal şi extrem de necesar, într-o situaţia disperată a democraţiei româneşti. 

Când adversarul de azi al unei ţări întregi (nu doar al „opoziţiei“) se îmbăţoşează tot mai des în faţa oficialilor europeni, ignorând angajamentele asumate de România, când prostia şi incompetenţa au depăşit cote inimaginabile la nivelul Guvernului Dăncilă, toate forţele de opoziţie ar trebui să înţeleagă că e momentul să se aşeze la aceeşi masă, lăsând deoparte orgoliile, invidia şi interesele înguste. Înlăturarea lui Liviu Dragnea, dublu condamnat penal, din a treia funcţie a statului român ar putea deveni un prim pas simbolic şi cât se poate de concret înspre o platformă unită şi puternică a opoziţiei. 

În trecut, am propus câteva linii directoare ale unei posibile construcţii comune. Prima: un mecanism cât se poate de transparent, corect şi deştept pentru stabilirea unor liste comune -- turul zero. Alegeri primare deschise pentru toate forţele de dreapta, pentru selectarea celor mai buni dintre cei mai buni. A doua: un brand puternic, ca statement de apartenenţă la valorile europene, democratice, adică opusul a tot ceea ce PSDragnea reprezintă astăzi. Nume de cod: Alianţa România Europeană (ARE)

Unificarea opoziţiei se va face mult mai uşor azi, acum, înaintea rundelor de alegeri din următorii doi ani, decât după „testul electoral“ al alegerilor europene. Am explicat pe larg aici de ce discuţiile despre o platformă comună trebuie purtate cât mai din timp.

Pragmatic vorbind, forţele de dreapta (şi le numesc astfel fiind pe deplin conştient că nu există doar forţe de dreapta în actuala „opoziţie“, dar mi-aş dori o asumare ideologică foarte clară) vor trebui să lucreze oricum împreună într-un viitor apropiat. De ce să nu aibă loc un rodaj, printr-o colaborare cât mai strânsă, înainte de momentul formării unui guvern nou? De ce nu un guvern din umbră compus din cei mai buni specialişti de la toate forţele de dreapta? 

Important de precizat că nu aş face greşeala asumării guvernării pe un ciot de mandat, aşa cum s-a întâmplat în 2015, dacă nu vrem să avem iarăşi un PSD câştigător pe toată linia în 2020. Alegerile din 2019-2020 trebuie tranşate fără drept de apel, pentru a putea construi pe un orizon de timp de cel puţin două mandate. 

De urmărit dacă în perioada următoare va putea exista o coagulare a forţelor anti-PSD. Cine va lăsa din orgolii? Cine va pune interesul cetăţenilor României deasupra intereselor de partid? Cine va fi „lider“ autentic acum când, iată, vremurile ne-o cer imperios? Chiar şi în lipsa unei platforme comune formalizată printr-o alianţă electorală, ar trebui agreat cel puţin un „pact“ de neagresiune între forţele de dreapta, pentru a putea prezenta un front comun în faţa electoratului. Subiectul zilei ar trebui să fie guvernarea dezastruoasă PSD-ALDE. Orice altceva distrage atenţia de la adevăraţii vinovaţi pentru situaţia critică în care a ajuns astăzi România. 

România se află la finalul unui An Centenar în bună măsură ratat din cauza actualului guvern. Urmează preşedinţia Consililului UE şi am face bine să concentrăm cât mai urgent toate energiile pozitive pentru cauza României europene, libere şi democratice. În virtutea acestui scop trebuie, din nou, să ne unim.