Dăncilă a stins, cu chiu cu vai, ameninţările venite de la Bruxelles, legate de activarea art. 7 din Tratat, Mihai Fifor toarnă gaz pe foc şi reaprinde disputele legate de justiţia din România.

Ce declară Mihai Fifor?

Mihai Fifor face front comun cu Pleşoianu, Rădulescu-mitraliera, Olguţa Vasilescu, Codrin Ştefănescu, Şeban Nicolae, şi cere conducerii PSD să „dicteze” justiţiei eliberarea lui Liviu Dragnea, în urma deciziei CCR referitoare la nelegalitatea completurilor de trei judecători.

Mihai Fifor este personajul duplicitar care a semnat scrisoarea de protest iniţiată de Firea şi Stănescu, după care s-a jurat pe toţi sfinţii că nu a semnat-o.

Fără să aştepte motivarea deciziei CCR, a unei căi legale pentru reluarea procesului lui Dragnea, Fifor se lansează în acuzaţii şi cereri preluate din gura lui Rădulescu-mitralieră.

„Nu se dezice nimeni de Liviu Dragnea în partid la noi, am spus-o şi în Congresul social-democraţilor. Vrem ca acesta să fie puternic şi să fie eliberat dacă lucrul acesta este decis de Instanţă. Decizia CCR spune că tot ceea ce s-a dat din 2003 încoace a fost dat pe baza completurilor de judecată constituite nelegal. Este cutremurător. Sunt nişte ani în care completurile nelegal constituite au trimis în spatele gratiilor oameni, fără ca aceste completuri să aibă dreptul să facă acest lucru”.

Ce este „cutremurător”, sau nu, stabileşte justiţia, nu un politician, filolog, specialist în Maria Tănase şi Ioana Radu. Nici nu am văzut motivarea CCR, să vedem cum explică faptul că, în contradicţie cu Decizia CCR nr 538/2018, n-a admis că Florin Iordache nu avea dreptul să sesizeze CCR. Iată ce spunea respectiva decizie, referitoare la al patrulea om în stat, prim-ministru al României:

„Prim-ministrul are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu o cerere pentru soluţionarea unui conflict juridic de natură constituţională [art. 146 lit. e)]... Este evident că aceste atribuţii exclusive, fiind direct legate de rolul politic al prim-ministrului în structura statutului de drept, nu pot fi delegate, fiind indisolubil legate de persoana prim-ministrului titular, numit în funcţie potrivit normelor constituţionale.“

Cum va explica CCR în motivarea deciziei referitoare la completurile de trei, că o decizie care se aplică primului ministru, al patrulea demnitar în stat, nu se aplică şi preşedintelui Camerei Deputaţilor, al treilea om în stat?

Apoi, ce înseamnă judecători specializaţi în fapte de corupţie? O sintagmă aruncată aiurea în Legea 78/2000, fără nici o altă explicaţie. Cum ajung judecătorii specializaţi în fapte de corupţie? După ce criterii, standarde, şi după ce atestări? Nimeni nu ştie nimic.

Prin Hotărârea 14/2019, Colegiul de conducere al ICCJ a aprobat funcţionarea în continuare a tuturor completurilor ca fiind specializate în fapte de corupţie. Adică o formalitate. Cum să fii specializat în dosare penale, dar nu şi în fapte de corupţie? O aberaţie, pe care legăturile politice a cinci dintre judecătorii CCR i-au făcut să o considere corectă.

Am mai spus şi eu şi alţii. Faptul că CCR nu dă socoteală nimănui, o face să emită aberaţii care de care mai ilogice şi fără legătură cu Justiţia romană. Să se uite la ce s-a întâmplat în Republica Moldova, tot după astfel de aberaţii. Judecătorii CCM au demisionat în bloc.

Problemele justiţiei nu trebuie şi nu pot fi rezolvate de politicieni

Aici a greşit grav PSD şi ALDE, şi au văzut reacţia populaţiei pe 26 mai. PSD şi-a înjumătăţit scorul electoral din 2016, iar ALDE nu a făcut pragul electoral. Dacă nici după asemenea palmă aceste două partide nu înţeleg unde au greşit, la următoarele alegeri vor fi taxate şi mai dur.

Într-o societate traumatizată de corupţie, să vii să iei apărarea corupţilor, în particular a lui Liviu Dragnea, este sinucidere politică curată. Dar dacă nici după votul din 26 mai n-ai învăţat nimic, înseamnă că nu ai abilităţi minimale de politician. Te poţi angaja la un service auto.

Ce va spune Viorica Dăncilă?

Preşedintele PSD a lansat o poziţionare clară: partidul nu se mai amestecă în problemele justiţiei, şi are o poziţie pro-europeana şi pro-NATO. Dar dacă la câteva zile distanţă, secretarul general al PSD, Mihai Fifor, vine şi contrazice declaraţiile de principii ale preşedintelui PSD, ce să mai înţeleagă membri PSD? De cine să asculte, de preşedintele partidului sau de secretarul general?

Că Pleşoianu, Rădulescu-mitralieră, Codrin Ştefănescu mai aruncă declaraţii aiuritoare, treacă-meargă. Dar acum vorbim de secretarul general, o funcţie cu mare greutate în PSD.

Grea dilemă, care tinde să se amplifice şi să scindeze partidul, acum când îl aşteaptă trei rânduri de alegeri.