Întrebarea care dă târcoale spiritelor este cum vor reacţiona românii la cântecele de sirenă?

Societatea românească este într-un proces evolutiv de asimilare şi asumare a procesului politic democratic, deloc simplu sau uşor de realizat. Încă un procent semnificativ din electorat nu acordă votului valoarea, importanţa şi rolul pe care acesta îl are ca element esenţial în configurarea viitorului politic al ţării. Aşa se explică spre exemplu procentul mare al absenteiştilor în concepţia cărora votul nu joacă niciun rol sau care se abţin sub cuvânt că votul lor oricum nu este luat în seamă.

O problemă esenţială, pe aceeaşi măsură delicată, se referă la evaluarea votului de către cei ce se prezintă la urne. Cu alte cuvinte de ce votează, ce doresc să exprime votul lor?

Se poate estima că o parte a votanţilor au în vedere angajamente şi proiecte raportate la interesele fundamentale ale ţării, la condiţiile dezvoltării ei în perspectivă, chiar dacă aceasta se profilează pe unul sau mai mulţi ani. Aceştia trec peste greutăţi sau dificultăţi de moment, pun în cumpănă problemele şi interesele generale ale ţării faţă cu interesele proprii.

Din păcate, astfel cum ne-au demonstrat ultimele runde electorale, o mai mare parte a celor ce se prezintă la urne aşteaptă ca votul lor să fie recompensat, răsplătit pe ideea satisfacerii unor interese şi doleanţe, fie prin acoperirea unor nevoi, fie prin acoperirea unor aranjamente. Pentru alţii, desconsiderarea valorii votului merge adesea până la vânzarea-traficarea lui pe nimicuri. În fine, avem şi categoria celor – nu puţini – care n-au nici o idee de ce votează.

Miza politică a alegerilor prezidenţiale din toamnă va depinde de raportul dintre cele două categorii de votanţi. Guvernul şi PSD, abili manevranţi ai proceselor electorale şi-au întins, pe o iscusită explorare psihologică, plasa de păianjen în jurul electoratului uşor de ademenit. O plasă de dimensiuni necunoscute până acum. Nu pe vorbe ci pe fapte. Ca niciodată, pârghii guvernamentale şi parlamentare sunt puse la lucru pentru semnificative facilităţi financiar-fiscale care îşi aşteaptă  răsplata electorală. Nu are nici o importanţă că plata se va face din contribuţia general-publică, adică de toţi românii; nu are nici o importanţă că se încalcă reguli legislative, că se impietează asupra rezultatelor unor alegeri, că se pun în pericol şansele formativ-educative ale generaţiilor tinere.

Voi da drept exemplu poziţia principalilor candidaţi la preşedinţie în problema învăţământului. Klaus Iohannis aşează învăţământul şi educaţia formativă

la loc de prim ordin pe un argument irefutabil: un învăţământ şi o formaţie adecvată sunt condiţii fără de care nu se poate clădi o societate evoluată şi prosperă. Dimpotrivă, pentru Ponta nu are importanţă calitatea învăţământului, câtă vreme universităţile se încarcă cu balast plătitor de taxe. O lovitură cu dublu rezultat: ademenire electorală din sânul personalului universitar, deopotrivă şi din partea studenţilor. Şi tot aşa cu sumedenia de măsuri populist - electorale deja adoptate sau la care ne mai putem aştepta.

Alegerile din toamnă vor arăta la ce stadiu de evoluţie democratică se situează societatea românească; câţi dintre alegători vor realiza - din propriu imbold iar nu forţaţi prin lege - necesitatea exprimării voinţei participative la actul democratic, câţi dintre ei vor aşeza la baza votului viziunea şi proiecţia pozitivă a unei Românii democratice şi prospere integrată în sânul civilizaţiei şi progresului, câţi dimpotrivă, vor ceda mituirii şi îşi vor da votul la schimb pe interesele speculate cu diabolică dibăcie de marii maeştri ai manipulării.