Se pregăteşte oare dl Vasile Dâncu să redevină membru PSD la vedere?

Puţinele zile ce s-au scurs de la publicarea comentariului meu intitulat „O adunare liniştită“ nu au adus schimbări de substanţă în viaţa principalului partid de guvernământ. Care nu dă niciun fel de semn de fierbere.

Semn că „poporul PSD” îşi va face disciplinat datoria,  îl va vota conform indicaţiilor preţioase primite de la Centru şi de la baronii din teritoriu şi îl va alege, fără niciun fel de probleme, pe dl. Liviu Dragnea în fruntea partidului.

Nu există pentru moment nici cel mai timid indiciu că vreo surpriză neplăcută s-ar putea  consuma în zilele laboriosului proces electoral marca PSD. E foarte posibil ca mega-adunarea pesedistă să fie încă şi mai liniştită decât prevedeam în comentariul publicat duminică. Liniştită şi sobră. Sobră precum un serviciu funebru. Iar comedia electorală va fi una fără cusur. Cred din ce în ce mai puţin că se vor găsi voci critice care să dorească să îşi expună vreun punct de vedere contestatar la adresa procesului electoral în sine, aparent democratic, în realitate în aşa fel organizat încât totul să meargă conform planului. De critici vor fi scutite şi urechile, şi sprâncenele şi privirile care îngheaţă ale d-lui Liviu Dragnea. Dl. Daniel Savu a dispărut din peisaj, dl. Şerban Nicolae a apărut acum vreo zece zile la TVR, a formulat cu discreţie şi prudenţă câteva observaţii de formă cât să îşi potolească năduful („Tache, Tache, fii cuminte!” şi cu asta-basta.

Tot la TVR a apărut marţi seara dl. Vasile Dâncu. Prezentat de moderator drept sociolog. Moderatorul a avut grijă, o grijă cât se poate de suspectă, de a repeta de câteva ori profesiunea de bază a d-lui Dâncu, tot la fel cum dl. Dâncu a fost din cale afară de grijuliu în a ne atrage, tot de câteva ori atenţia nouă, telespectatorilor, că a fost, dar nu mai este membru PSD.

Mărturisesc că nu ce gândeşte dl. Dâncu despre viitorul şcolii româneşti ori a sistemului de sănătate, despre previzibilitatea acestora şi salarizarea din domeniu şi nici pronosticurile sportive ale domniei-sale, m-au interesat. Oricum,  nu ele m-au determinat să urmăresc emisiunea tip musaca de vinete moderată de Sorin Avram. Ci ceea ce a spus dl. Vasile Dâncu despre PSD, partid pe care invitatul ediţiei de marţi al emisiunii Vorbeşte liber îl cunoaşte cum nu se poate mai bine. Nu neapărat datorită profesiei sale de sociolog. În realitate, deşi apelat până la exasperare de moderator „domnule sociolog Vasile Dâncu”, nu în calitate de sociolog şi nici măcar în calitate de analist politic s-a pronunţat dl. Dâncu. Ci în aceea de ideolog al partidului, agreat ca atare de dl. Liviu Dragnea, dar şi de agent electoral al acestuia.  Al d-lui Dragnea, fireşte. Semn că Vasile Dâncu a venit la TVR cu misiune şi obiective precise.

Nu încape îndoială că dl. Dâncu are dreptate atunci când afirmă că actuala conducere a principalului partid de guvernământ este una decimată. Măcelărită de-a dreptul datorită asaltului DNA. Care, pe zi ce trece ne arată cât de putredă, de coruptă, de ruinată de imoralitate e linia întâi a „poporului pesedist”. Despre care, dacă monstru legislativ conceput de dl. Dragnea, monstru care poartă numele de Legea defăimării sociale, nu ne va mai permite să spunem nimic rău dacă aberaţia cu pricina va trece şi de Camera Deputaţilor.

 Orice partid responsabil e dator faţă de sine, de electoratul lui, e dator faţă de ţară, atunci când e vorba despre un partid mare cum e PSD-ul care are astăzi în jur de o jumătate de milion de membri, să îşi împrospăteze conducerea. Şi nu oricum. Ci în cel mai radical chip cu putinţă. A crede însă că o astfel de împrospătare se poate realiza, aşa cum a vrut să ne convingă dl. Dâncu, de dl. Liviu Dragnea nu e o naivitate, nici  o utopie nu e. E o operaţiune de crasă manipulare cu care a fost însărcinat sau pe care şi-a asumat-o pro bono dl. Dâncu. A afirma, de asemenea, că, sub conducerea d-lui Liviu Dragnea, PSD va trebui şi va putea să procedeze la o reală selecţie a cadrelor, va putea opera distincţia între membri şi simpatizanţi, va dobândi supleţea necesară e iarăşi de domeniul oniricului. Or, numai cu analiza şi transpunerea în practică a viselor nu se ocupă în aceste zile dl  Vasile Dâncu.

Sigur, cele două puncte amintite mai sus intră, la urma urmei, în categoria lui „minte-mă şi spune-mi vorbe dragi !”. Le-aş fi trecut cu vedere, nu m-aş fi ocupat de ele într-un comentariu dacă lor nu li s-ar fi asociat o temă în care, încă mai evident decât în felul în care le-a tratat pe cele anterioare, dl. Vasile Dâncu s-a comportat asemenea unui pesedist sadea. Un pesedist de mâna întâi. E vorba despre tema votului prin corespondenţă atât de dorit de Diaspora. Vot despre ale cărui riscuri şi dificultăţi de punere în practică, sociologul Vasile Dâncu a dezvoltat o întreagă teorie. Conformă în totalitate cu dorinţele PSD în această privinţă. Adică cu amânarea legii pe un timp neprecizat.

Nici vorbă de 2016, anul legislativelor, când oricum majoritatea parlamentară a fixat un număr redus de mandate pentru reprezentarea în forul legislativ al ţării a românilor din afara graniţelor ţării. Poate că doar la viitoarele alegeri prezidenţiale votul acesta să devină operaţional. Dacă nu va fi socotit prea periculos. Dar până atunci mai este. Şi se pot întâmpla multe. Dl. Dragnea poate scorni o lege prin care să fie stipulat votul obligatoriu în favoarea candidatului PSD. De la comunistul îmbogăţit din Teleorman şi de la PSD te poţi aştepta la orice.

Cert e un lucru. Acela că mandatul lui Liviu Dragnea în fruntea PSD va face din dl. Vasile Dâncu o prezenţă proeminentă. Şi nu ştiu dacă această prezenţă va fi pe mai departe una doar informală. Se prea poate ca ea să devină chiar atât de proeminentă încât nu peste mult timp dl. sociolog să redevină membru de partid. Cu multe şi considerabile urmări nu doar pentru CV-ul şi cartea de vizită ale d-lui. Vasile Dâncu.