Scrisoare către Viktor

Dragă Viktor, trebuie să-ţi spun câteva lucruri. Îmi pare rău că nu ne-am mai putut întâlni în ultima vreme. Ar fi fost util, dar ştii bine prin ce evenimente am trecut. Evenimente la al căror deznodământ fericit ai avut o contribuţie semnificativă prin mesajul tău prietenesc care a ţinut ungurii din Ardeal departe de cabina de vot.

Sunt gesturi care nu se uită, între noi, oamenii de stat. Dar, trebuie să înţelegi că situaţia s-a mai schimbat.
Ai şi tu alegeri la anul, cum am şi eu. Mă rog, eu nu mai candidez direct, dar am şi eu un partid, doar nu te-ai gândit că mă retrag la pensie sau n-ai crezut vreun moment faza că mă apuc de agricultură, nu? Te ştiu băiat deştept, mă vezi pe mine cu sapa în mână sau chemând DNA să-mi stârpească omizile din livadă? Trebuie să mă înţelegi. Frate, frate, dar voturile costă. Şi am greutăţile mele.

Blaga mi-a luat partidul. Am fost aşa de supărat, încât nu m-am putut abţine şi am rupt definitiv relaţia cu PDL. Nici nu-ţi închipui prin ce am trecut! Atâta nerecunoştinţă, după tot ce am făcut pentru ei! Acum, am un nou partid. Ies dimineaţa la o cafea cu ei, băieţi buni, consilieri de-ai mei. Dar mă plictisesc îngrozitor, la Cotroceni cu ei, la Mişcarea Populară, tot cu ei. Ştiu poveştile lui Lăzăroiu pe de rost, mi-a zis Albă ca Zăpada de o sută de ori, am început să visez noaptea pitici de grădină! E greu, Viktore!

Mişcarea Populară e fragedă şi n-are priză la public. Muncesc pentru ei zi şi noapte. Ce, n-aş fi vrut şi eu să merg la Miami? Crezi, că nu m-am săturat de chelnerii de la Cireşica? Că nu mi s-a luat de vila lui Ceaşcă de la Neptun? Că mie mi-e uşor să o iau de dimineaţa până seara prin caniculă, să sar din barcă în elicopter şi din elicopter în maşină, să mă duc unde a-nţărcat mutu iapa, să mă rog de toţi amărâţii de primari să treacă la Mişcarea Populară? Numai cine n-a mâncat pâinea asta, Viktore, nu ştie cât de greu este. Dar ce să fac? Dacă nu aduc eu voturi, cine să le aducă? Uite-te şi tu la ei, tu i-ai vota?

La vară, am europarlamentare, la toamnă prezidenţiale. Am casă mare, multe guri de hrănit. E drept, am mai crescut două-trei procente în sondaje, dar e puţin,

Viktore. Ştii bine, cât sunt eu de preşedinte, că lumea se gândeşte că se termină mandatul, că cine va veni, că e cazul să se reorienteze, că una, că alta. Tu n-ai problemele astea, stai bine în sondaje, dar la mine e altceva.

Prea multe voturi n-am de unde să scot, dacă nu o iau pe coarda sensibilă. Vezi, că mă declar lider regional al luptei împotriva obrăzniciei maghiare. Dar, tu să nu pui la suflet şi să nu te consumi din cauza asta. Am colaborat atât de bine până acum, încât nu e cazul să ne supărăm pentru nişte vorbe aruncate în ajun de campanie electorală. În plus, naţionaliştii români vor vota cu mine, iar naţionaliştii maghiari vor vota cu tine. Mi se pare corect.

Te pup, Traian.

P.S. Dacă poţi, mai trimite în Ardeal câţiva extremişti, ca să am pe cine înfiera. Dar, ţine ce e mai bun pentru vara viitoare.