Scrisoare deschisă către candidaţii la Preşedinţie

Aceasta scrisoare este opinia mea despre sistemul politic românesc şi despre ceea ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, în România.

Dragi candidaţi,

România suferă de tulburare de stres posttraumatic şi de hedonofobie după 50 de ani de comunism şi 25 de ani de postcomunism sau de tranziţie haotică, în care nu şi-a respectat trecutul, istoria şi valorile anti-comuniste (Legea lustraţiei a fost aprobată la 20 de ani după Revoluţie).

În tot timpul ăsta, ţara a suferit şi a experimentat evenimente traumatice si terifiante: violenţă, şoc, furie, nervozitate, frică şi chiar vină. Nu au fost tratate de către politicieni, iar România încă suferă în prezent. Majoritatea dintre voi aţi contribuit la această stare.  

Romania este ţara descrisă în Dupa dealuri a lui Mungiu, unde o tânără cu probleme psihice moare în urma unui ritual de exorcizare, ţara descrisă în Moartea domnului Lăzărescu a lui Cristi Puiu, unde un pensionar moare pentru că e cărat pe drumuri între spitale sau în California Dreamin a lui Nemescu, unde Doiaru, şefu` de gară, are atitudinea specifică funcţionarului român: „Fuck USA, Fuck NATO şi pe ăia de la Bucureşti! Aici e gara mea”. România e ţara din Filantropica lui Caranfil, unde mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte nimic. Mircea Diaconu a învăţat acest lucru şi a ajuns europarlamentar. Am înşiruit aceste filme deoarece fiecare dintre ele a pornit de la un fapt real, care s-a întâmplat în România ultimilor 25 de ani.

Din păcate 40% din populatie e analfabetă, conform unui sondaj, fiind cel mai scăzut procent din ultimele trei sferturi de veac ale României. Clasa noastră politică se simte bine şi linistită, iar cu acest electorat de 40% analfabet, nu-i aşa, se guvernează uşor şi mai uşor se manipulează. Parcă e un paradox tipic românesc: o ţară europeană cu 40% analfabetism. Pe nimeni pare că nu deranjează asta, dar suntem europeni!

25 de ani de la Revoluţie au trecut degeaba. Vi se pare, dragi candidaţi, că suntem o ţară în care funcţionează instituţiile statului şi separarea puterilor? Vi se pare că avem un sistem de învăţământ sau sistem de sănătate performant? Există cumva presă liberă? Cum va reuşi un singur om să schimbe toate lucrurile astea, când noi avem doar nişte mutanţi politici care au crescut la umbra dlui Băsescu sau dlui Iliescu?

Am ratat startul în 90 şi încă ne mai chinuim să înţelegem ce a vrut să spună Raţiu la dezbaterea de la alegerile prezidenţiale: „Democraţia însemnează o înţelegere că omul este în centrul societăţii. Toate instituţiile se învârt în jurul lui. Democraţia însemnează că-l asculţi pe om şi apoi îi respingi punctul de vedere. Chintesenţa democraţiei se poate exprima printr-o singură frază: Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.”

Avea dreptate un politolog când spunea că oricine doreşte să înţeleagă avatarele politicii româneşti postdecembriste, trebuie să ţină cont de această serie a succesiunilor de naşi şi fini politici: “… Nicolae Ceauşescu (cel năşit de Gheorghe Gheorghiu-Dej), l-a năşit pe Ion Iliescu….Ion Iliescu l-a năşit politic pe Adrian Năstase…..Adrian Năstase l-a năşit politic pe Victor Ponta, plagiator, mitoman şi aventurier politic. Ca în Mario Puzo, ca în lumea tenebroasă şi sordidă a mafiei. La ora actuală, se retrag din prim plan corifeii fesenişti ai anilor trecuţi, reflectoarele aparţin odraslelor lor spirituale.” Sub diversele sale denumiri, începând cu FSN, PSD-ul a fost  mereu partidul cu scorul cel mai mare în 1992, 1996, 2000, 2004, 2008, 2012, fiind scos de la guvernare doar de coaliţii electorale de conjunctură zise „de dreapta” scria un publicist: în 2014, aceeaşi situaţie, Victor Ponta fiind favorit.

Vreau să vă spun, dragi candidaţi, că lupta asta dintre reapta şi stânga în România mi se pare o mare comedie. La noi există doar un partid mare de stânga, spart în mai multe firimituri în care ideologia nu contează deloc, iar în jurul acestor firimituri sunt o cloacă de indivizi care au secătuit ţara de ultimele ei resurse. Viitorul preşedinte trebuie să gândească  în termeni de  eficienţă şi bunăstare şi nu în termeni de stânga şi dreapta, cum au făcut-o predecesorii voştri.

Dragi candidaţi trebuie să înţelegeţi că principala regulă pentru a deveni competitiv este investiţia în om: o populaţie bine informată şi educată este chezăşia funcţionării democratice. Doar aşa ea poate deveni imună la intoxicare şi manipulare. Ţara noastră trăieşte in mituri şi prejudecăţi. Este o ţară manipulată prin excelenţă în care obedienţa este mai bine răsplătită decât profesionalismul  autentic.

În România nu există transparenţă în procesul decizional şi în sistemul politic. Nu există competenţă şi responsabilitate în rândul clasei politice, iar calitatea guvernării este cea mai slabă din UE. Spiritul civic lipseşte şi înţelegem prea puţin termenul de „comunitate”. Solidaritatea, respectul şi binele comun sunt rar întâlnite, iar mass-media independentă nu prea există. Şi atunci mă întreb, de ce au murit oameni în 89, dacă ţara e condusă de foşti comunişti sau odraslele lor spirituale? De ce nu funcţionează democraţia eficient în România, deşi suntem membrii UE de şapte ani?  De ce România funcţionează în faimosul regim PCR, adică Pile, Cunoştinţe, Relaţii?

E nevoie de mult, mai mult: de legislaţie care să fie pusă în aplicare, de implicare civică mai intensă, de o reformă a partidelor şi a funcţionării sistemului politic şi a alegerilor. Sunt necesare transparenţa în bugetul partidelor politice şi candidaţi competenţi cu proiecte fiabile de ţară. E nevoie de funcţionarea statului de drept şi a instituţiilor de bază. D-abia apoi putem vorbi de noi formaţiuni politice sau de candidaţi independenţi (care nu au nicio şansă în acest sistem fanariot care pedepseşte competenţa şi încurajează clientelismul politic). Lumea trebuie să înţeleagă că România are nevoie de transparenţă, competitivitate, corectitudine, responsabilitate, eficienţă la nivel politic şi administrativ pentru a deveni o ţară europeană.

Mă îndoiesc că veţi schimba acest sistem, pentru că voi sunteţi un produs al acestui sistem şi aţi ajuns să candidaţi, propulsaţi de acest sistem. Cu toate astea o sa merg la vot şi o să votez, deoarece consider votul un drept democratic. Sistemul politic pe care l-aţi construit, nu prea e democratic!

Al dumneavoastră, 

Cetăţean turmentat