Schimbarea la faţă a preşedintelui Iohannis

Se pare că ceva s-a schimbat în atitudinea şi acţiunea preşedintelui Iohannis în actualul context politic. Preşedintele cere pentru a doua oară demisia ministrului Toader şi sugerează că nu va da curs cererii de revocare a Procurorului General, Augustin Lazăr. Şi asta în ciuda precedentului cu şefa DNA, dna Kovesi. Şi în discursul ţinut în Parlamentul European preşedintele Iohannis a fost mai tranşant decât de obicei.

Ce va face preşedintele în cazul revocării lui Augustin Lazăr?

Cererea de revocare a lui Augustin Lazăr constituie o adevărată piatră de încercare pentru preşedintele Iohannis. Pe de o parte avem decizia CCR în cazul Codruţei Kovesi, care l-a obligat pe Iohannis să o demită din funcţie, decizie ce pare a funcţiona şi în cazul lui Augustin Lazăr. Pe de altă parte, comunicatul Administraţiei Prezidenţiale de joi este foarte tranşant, şi sugerează că Iohannis nu va semna revocarea lui Lazăr:

„Preşedintele Klaus Iohannis apreciază activitatea Procurorului General şi consideră că cererea ministrului Justiţiei este complet neadecvată şi de natură să genereze neîncredere în sistem şi îngrijorare în rândul partenerilor noştri europeni. Modul în care ministrul a prezentat public raportul este unul tendenţios şi denotă intenţia acestuia de a subordona politic procurorii.“

„Demersul ministrului Justiţiei de revocare a Procurorului General întăreşte convingerea Preşedintelui României că domnul Tudorel Toader trebuie să plece de urgenţă din fruntea ministerului pe care îl conduce. Statul român are obligaţia de a proteja ordinea de drept, libertăţile şi drepturile cetăţenilor săi, iar acest lucru nu poate fi înfăptuit fără un Minister Public independent şi eficient.“

O astfel de atitudine tranşantă face greu de crezut că Preşedintele Iohannis îl va demite, totuşi, pe Lazăr, la presiunea deciziei CCR. Ar suporta costuri de imagine foarte mari. Nu te lauzi că susţii până la capăt independenţa procurorilor, îi ceri demisia lui Toader, pentru ca în final, ca un elev care a luat câteva linii la palmă să execuţi ruşinat ce a zis Toader.

În plus, Lazăr nu are istoricul Codrutei Kovesi. Nu a participat la serbări la SRI, nu a abuzat de arestări preventive, nu a fost acuzat de cei anchetaţi de vreun act nelegal sau nelalocul lui. Are în spate o carieră exemplară, a obţinut doar calificative de „foarte bine“. Raportul lui Toader este de râsul lumii, nu are relevanţă şi consistenţă, se referă la lucruri de care Lazăr nu are cum să fie vinovat. Comisia de la Veneţia şi declaraţiile liderilor europeni subliniază că ministrul justiţiei este un politician dependent de cei care îl numesc şi revocă, adică de politicieni. Şi evident că le apără interesele. Altfel, ar zbura din funcţie. Toate aceste creionează o asimetrie cu cazul Koveşi.

Declaraţiile preşedintelui Iohannis la Strasbourg

În ultimul discurs susţinut la Strasbourg, preşedintele Iohannis a avut declaraţii mai tranşante, comparativ cu cele obişnuite de până acum. Iată ce declară preşedintele:

„Vă asigur că eu sunt hotărât să rămân implicat pentru a garanta românilor păstrarea valorilor democratice, a principiilor unui stat de drept şi continuarea unei lupte foarte dure, grele, dar drepte, împotriva corupţiei.“

„Cetăţenii au spus clar ce vor. Iar eu, care am fost ales de un număr semnificativ de români, am înţeles că ei vor să continui acest mesaj pentru democraţie, o Românie profund integrată în UE, care păstrează intact statul de drept şi care luptă cu rezultate notabile împotriva corupţiei.“

Cea mai tranşantă declaraţie a preşedintelui o găsim la conferinţa de presă comună cu preşedintele PE, Antonio Tajani:

„În ceea ce mă priveşte, nu sunt pregătit pentru nimic în lume să-mi cobor standardele în ceea ce priveşte statul de drept sau justiţia din România. Statul de drept trebuie să rămână statul de drept, justiţia trebuie să rămână independentă, iar democraţia din România nu poate fi atacată sub nicio formă. Este poziţia mea orice s-ar întâmpla.“

Pentru nimic în lume, orice s-ar întâmpla. Adică riscând o suspendare sau represalii financiare din partea guvernului? Ce să însemne „orice s-ar întâmpla“? Vom vedea în viitorul apropiat.

Într-un mesaj adresat cu prilejul conferinţei „Conduita etică a magistraţilor pentru consolidarea încrederii publice. Dialog deschis privind integritatea judiciară“, preşedintele Iohannis a spus:

„Sunt tot mai frecvente atacurile la adresa justiţiei din partea unor politicieni lipsiţi de integritate şi, în aceste condiţii, moralitatea şi profesionalismul magistraţilor devin esenţiale în apărarea şi menţinerea încrederii cetăţenilor în justiţie.“

Sigur, trebuie să ţinem cont şi de prerogativele pe care la are preşedintele, prevăzute în Constituţie. În cazul dnei Kovesi, de exemplu, Preşedintele Iohannis nu putea trece peste o decizie a CCR. Cum îşi imaginează preşedintele că va acţiona de data aceasta? Greu de spus, deşi din lecţia Koveşi va fi tras învăţămintele ce se impuneau. Preşedintele nu poate da un exemplu negativ, prin nerespectarea legilor, Constituţiei şi deciziilor CCR. Ar însemna ca toţi cetăţenii să se simtă îndreptăţiţi să facă la fel. Şi România s-ar transforma într-un ţară a fărădelegii. Atunci, ce calcule şi-o fi făcut preşedintele, când a făcut astfel de declaraţii care îi angajează funcţia în lupta pentru independenţa justiţiei? Greu de spus acum.

Importante sunt şi discuţiile purtate de Preşedinte la Bruxelles

Nu avem de unde să ştim ce s-a discutat în spatele uşilor închise între Preşedinte şi înalţii demnitari ai CE. Este posibil să fi fost creionat un plan comun de luptă împotriva celor care vor să subjuge justiţia, demnitarii UE dând asigurări că se vor implica mai mult în susţinerea acestei lupte. Avem şi o poziţie tranşantă a CE vis-a-vis de cererea de revocare a lui Augustin Lazăr, în care CE condamnă cu fermitate ingerinţa politicului în justiţie. Este posibil ca Iohannis să aibă asigurările Comisiei că lucrurile nu vor scăpa de sub control în cazul în care va avea o atitudine mai fermă în această privinţă.

Concluzie

Preşedintele Iohannis a devenit conştient că îşi joacă acum soarta celui de-al doilea mandat. Susţinătorii şi votanţii săi sunt dintre cei care apreciază statul de drept, independenţa justiţiei, vocaţia europeană a României. Dacă nu face mai mult decât până acum, îşi înstrăinează electoratul şi realegerea sa pentru al doilea mandat devine problematică.