Schimbarea se amână

Necâştigătorii alegerilor din 2004 şi 2009 - A. Năstase şi M. Geoană - nu mai erau nimic în dimineaţa de după scrutin. În schimb, Victor Ponta rămâne lipit de scaunul de la Palatul Victoria     FOTO Mediafax/AFP

Premierul Victor Ponta le era dator românilor cu o demisie. Nu doar pentru proasta organizare a alegerilor prezidenţiale, ci şi pentru vădita şi iresponsabila încercarea de fraudare a rezultatelor prin limitarea accesului dreptului la vot al românilor din străinătate. Demisia ar fi trebuit să intervină cel mai târziu luni, 17 noiembrie.

Dl.Ponta nu a demisionat, anunţând că o va face doar dacă i-o vor cere colegii săi de partid. Indiciu cât se poate de clar că nici voinţa concetăţenilor ce i-au sancţionat derapajele şi aroganţa printr-o diferenţă umilitoare de 10% faţă de voturile obţinute la Prezidenţiale de învingătorul acestora, dl. Klaus Iohannis, nici onoarea, nici regulile bunului-simţ cotidian nu contează pentru dl. Ponta. Ci doar voinţa PSD şi interesele lui personale. Acestea din urmă îi impun preşedintelui în funcţie al principalului partid de guvernământ să nu părăsească Palatul Victoria. Câtă vreme va fi încă acolo, câtă vreme mai are puterea executivă, câtă vreme mai are posibilitatea de a dirija şi controla finanţele ţării, dl. Victor Viorel Ponta nu se află în primejdia de a pierde şefia PSD.

Condiţia de premier în exerciţiu, de şef de guvern ce deţine încă o majoritate consistentă în Parlament îl diferenţiază net pe dl. Ponta de predecesorii săi pesedişti, nefericiţi câştigători ai alegerilor prezidenţiale din anii 2004 şi 2009. În dimineaţa în care au aflat că nu vor accede la funcţia supremă în Stat, nici dl. Adrian Năstase, nici dl. Mircea Geoană nu mai erau nimic. Nimic decât simpli membri de partid aflaţi la dispoziţia colegilor lor. Şi aceştia i-au trimis la plimbare fiindcă perdanţii nu le puteau oferi nimic în schimbul perpetuării lor în funcţie. Victor Ponta are.

Tocmai de aceea nu cred că ne putem aştepta la schimbări spectaculoase de situaţie nici la şedinţa Comitetului Executiv al PSD programată pentru marţi, nici la Congresul partidului pe care unii dintre lideri îl doresc să aibă loc cât mai repede cu putinţă. Şi aceasta nu fiindcă respectivii vor clarificarea apelor ori începerea unui ipotetic proces de reformare al PSD. Ci pentru că, pentru moment, PSD se ţine încă bine în şaua guvernării. Pentru că tot pentru moment, oricât de măcinat de lupte intestine ar fi, PSD e mai organizat decât fosta ACL, decât noul PNL, iar sistemul de alianţe pe care PSD îl poate oferi e mai sigur, mai funcţional decât cel ce ar putea fi negociat de partidul ce îi mai are încă în frunte pe dl. Klaus Iohannis şi pe dl. Vasile Blaga.

Dl. Iohannis nu a câştigat alegerile prezidenţiale fiindcă e preşedintele PNL ori pentru că a fost co-preşedintele ACL. Victoria dlui Iohannis nu are nici un fel de legătură nici cu dl. Ludovic Orban, nici cu dl. Dan Motreanu, nici cu dl. Varujan Vosganian, nici cu dl. Crin Antonescu. Cu atât mai puţin cu dl. Vasile Blaga, cu dl. Gheorghe Falcă ori cu doamnele Roberta Anastase sau Andreea Paul Vass, cu toţii extrem de prezenţi în faţă în ultimele şapte zile.

Simţitoarea creştere a popularităţii, a încrederii românilor în preşedintele ales în săptămâna ce s-a scurs de la victoria sa în alegeri nu e în niciun fel meritul muncii unui aparat de partid, ci al firescului, al normalităţii comportamentului dlui Iohannis.

Neamţul Iohannis înseamnă astăzi pentru români garantul dialogului. Un dialog pe care nici dl. Blaga, nici dl. Falcă, nici doamnele Anastase sau Paul Vass nu l-au cultivat defel pe vremea când deţineau importante funcţii în stat şi forţau limitele Constituţiei spre a îndeplini ca la carte ordinele d-lui Traian Băsescu. Or, dl. Băsescu însuşi a recunoscut, în discursul rostit la şedinţa solemnă a Curţii Constituţionale prilejuită de confirmarea mandatului dlui Klaus Iohannis, că a acţionat adesea la limita Legii fundamentale. În aceeaşi şedinţă, dl. Iohannis a făgăduit tocmai reconectarea funcţiei prezidenţiale la Constituţie. O promisiune ce nu a fost tocmai pe placul unor politicieni deoarece acestora nu le-a fost deloc greu să decteze în ea un reproş la adresa dlui Băsescu al căror aliaţi, locotenenţi şi executanţi docili au fost prea multă vreme.

Nu ştiu dacă PSD va rămâne la guvernare până în 2016. Însă nu cred că va fi silit să o părăsească în lunile imediat următoare. Nu ştiu care va fi viitorul politic pe termen lung al dlui Victor Ponta. Însă nu cred că el va fi debarcat din fruntea partidului nici în reuniunea de mâine, nici la viitorul Congres. Cum mă îndoiesc că dl. Mircea Geoană ar avea vreo şansă să reacceadă în funcţia de preşedinte al PSD, prin raportare la domnii Dragnea, Şova, Zgonea şi alţii asemenea lor, Victor Viorel Ponta e un veritabil far luminos. O situaţie ce spune multe şi spune lucruri nu tocmai bune despre adevărata situaţie din cel mai mare partid din România. Un partid în care schimbarea se amână.