Scenariul horror pentru continuarea loviturii de stat

Acum este clar. Este vorba de un scenariul diabolic, scris de ceva timp, probabil de aceeaşi minte diabolică care a scris şi scenariul loviturii de stat din iulie 2012,  în laboratoarele de la Grivco.

Nu poţi coace în câteva ore prevederi sofisticate ale Codului Penal şi ale legii amnistiei, coafate astfel încât să fie greu de priceput şi pentru parlamentarii de rând, necum pentru cetăţenii obişnuiţi.

Trecerea acestora în mare viteză la vot, (îi mergea gura lui Zgonea ca o morişcă), fără trecerea prealabilă pe ordinea de zi, fără dezbateri, fără ca parlamentarii să ştie, de fapt, ce votează, fără respectarea legii transparenţei decizionale, fără avizul CSM, toate aceste aspecte de context ne fac să înţelegem ce se întâmplă de fapt.

Şi totul se petrece în decembrie, în preajma sărbătorilor, când lumea are cu totul alte preocupări, când oficialii europeni şi americani pleacă în vacanţă, când frigul şi viscolul ar putea împiedica manifestaţiile de stradă, când Victor Ponta şi-a programat o plecare în Africa de Sud.

Faptul că DNA a început să controleze inclusiv contractele pe bani publici, (chiar ieri s-a întâmplat la CJ Dolj), a pus paie pe foc. „Cum adică, suntem la putere şi nici un amărât de contract nu putem să dedicăm apropiaţilor familiei sau partidului? Blasfemie! Aşa ceva nu poate să mai dureze”, par să spună baronii şi baronasii USL.

Cum adică, până şi şeful nostru, al baronilor, Liviu Dragnea, să intre în puşcărie şi să rămânem orfani de bani publici?

Reacţiile extrem de dure ale presei independente, ale societăţii civile şi, mai ales, ale ambasadelor principalilor parteneri din UE şi NATO ar putea opri acest nou episod din lovitura de stat. Sau nu.

Care este poziţia lui Victor Ponta?

Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Face pe niznaiul. A plecat din ţară, a transmis că nu e de acord cu amnistia şi graţierea, dar, de când a revenit au trecut 24 de ore şi n-a comentat în niciun fel cele întâmplate în Camera Deputaţilor.

Nu vrea să fie legat de acest episod al loviturii de stat, nu a promovat, deocamdată, OUG-uri necesare pentru ocolirea CCR, vrea să pară că nu e amestecat, că parlamentarii nu-l ascultă pe el. Să nu-şi mai pună în cap oficialii UE şi NATO.

Mai să fie! Ca şi cum ar crede cineva că mişcă ceva sau cineva în PSD fără ştirea şi acordul său.

Ce urmează?

Varianta bună. Zgonea, Voiculescu şi compania de penali au băgat la cap că nu le-a ieşit şmecheria, s-a prins toată lumea, mai ales cancelariile străine, şi renunţă.

Au trecut pe ordinea de zi a şedinţei de marţea viitoare a Camerei Deputaţilor legea amnistiei şi graţierii, ca s-o respingă, şi totul se opreşte aici, inclusiv blocarea mai departe, la CCR eventual, sau prin sertare, a modificărilor Codului Penal.

Nu de alta, dar fără bani europeni şi împrumuturi masive, de circa 15 miliarde euro anual, România nu poate supravieţui economic şi social.

Varianta horror. Actuala putere va merge până la capăt cu actuala lovitură de stat, şi asta se va vedea marţea viitoare, când va trece, sau nu, la vot în Camera Deputaţilor controversata lege a amnistiei şi graţierii.

Dacă trece, lucrurile se vor derula aproximativ după cum urmează.

-USL are deja asigurări că la CCR se basculează majoritatea în favoarea sa, prin înfiltrarea peremistului Lucian Bolcas, fosta mână dreaptă a lui Vadim Tudor şi avocatul lui Adrian Nastase.

Iată viitoare componentă a CRR.

Judecători neînregimentaţi în USL: Augustin Zegrean, Mircea Ştefan Minea, Daniel Morar, Petre Lazaroiu. Ultimul a fost numit judecător la CCR chiar de către Traian Băsescu, în 2008, dar nu mai este clar în ce ape se scaldă.

Judecătorii: Valer Dorneanu, Mona Pivniceru, Tudorel Toader, Lucian Bolcas, sunt cert ancoraţi de interesele USL.

Rămâne ca Puskas Valentin Zoltan să încline balanţa, într-o parte sau alta. Cum parlamentarii maghiari sunt şi ei în procese sau urmăriţi de către DNA şi ANI, este evident că va vota pentru trecerea legilor care pun la adăpost penalii din toate partidele.

Concluzia că USL mizează pe majoritate la CRR, cel puţin în acest domeniu, al salvarii corupţilor, este mai mult decât evidenta. În mod sigur doar trei judecători din nouă s-ar opune validării acestor acte normative.

-Reacţia UE şi SUA. Dacă legile cu pricina trec de CCR şi vor fi retrimise a doua oară la promulgare, UE şi SUA vor lua foc. România se poate aştepta la ce e mai rău.

O procedură de infringement la Comisia Europeană cu acuzaţia că nu respectă criteriile politice de la Copenhaga. Urmată de sancţiuni pe toate planurile, de la suspendarea dreptului de vot în structurile de decizie ale UE, reducerea volumului fondurilor nerambursabile alocate României, restricţii pentru libera circulaţie a forţei de muncă şi mărfurilor în spaţiul UE. De Schengen nici nu mai poate fi vorba. Toate aceste sancţiuni pot fi accelerate, pentru că România intră la „recidivă”. Nu e prima oară când încearcă o lovitură de stat.

Dacă exporturile româneşti, acum majoritar în ţări UE, vor fi restricţionate, atunci economia ţării şi nivelul de trai se vor duce la vale, ceeace va genera  instabilitate politică şi socială masive. Sunt de aşteptat manifestaţii ample  de stradă, care să măture, eventual, puterea politică ce a dus ţara într-o situaţie de extremă sărăcie.

Dacă puterea politică din România nu revine pe drumul ce bun şi nu respectă ce a semnat în tratatele de aderare, se poate ajunge până la excluderea ţării din UE, această organizaţie simte şi ea nevoia se dea un exemplu decisiv, pentru a potoli pe viitor pe oricine are chef de aventuri politice neconforme cu Tratatul de la Copenhaga.

Scenariul horror este, aşadar, acesta. Dacă actuala putere politică nu încetează imediat cu lovitura de stat, clocită de minţile limitate ale lui Zgonea, Voiculescu şi alţii, ajungem la cuţite cu UE, care ne-ar putea costa toate avantajele de care se bucură cetăţenii acum, mergând până la scoaterea din UE.

Ucrainienii luptă şi demonstrează să adere la UE, iar conducătorii noştri fac tot ce trebuie să fim daţi afară din UE.

Sper să nu se ajungă până aici, dar dacă se va ajunge, n-aş vrea să fiu în pielea celor fugăriţi cu pietre pe străzile patriei.