Proiectul de laborator conceput la începutul anului 2013, care prevedea fuziunea PNL-PDL şi reconfigurarea scenei politice cu doi mari actori care să alterneze la guvernare s-a încheiat. Începând cu ziua de 26 mai, România revine la un sistem tripartit deschis oricând la alianţe, jocuri, trădări, interese şi evoluţii imprevizibile.

Partidul Social Democrat – trebuie să intre în carantină pentru a mai putea emite pretenţii pentru următorul ciclu electoral. Imediat după congresul din octombrie 2015, într-o analiză publicată pe platforma adevărul.ro, cu referire la proiectele de reformare ale PSD iniţiate de toţi liderii partidului de-a lungul timpului, scriam următoarele: „Noul preşedinte al PSD are o misiune imposibilă. Condamnat penal în prima instanţă în dosarul «Referendumul», Liviu Dragnea îşi arogă dificila sarcină de a reforma partidul şi promite «reconstrucţia unui spirit nou în PSD, un partid autentic de stânga, un partid care va pune întotdeauna pe primul loc oamenii», îşi cere scuze pentru crimele comunismului şi mineriade, uitând, însă, să îşi ceară scuze pentru corupţia şi jafurile comise de PSD în ultimii 25 de ani şi afirmă că «social-democraţii sunt oameni serioşi şi cinstiţi şi că nu sunt nici baroni, nici corupţi, nici comunişti». La sfârşitul celui mai primitiv Congres din istoria partidului, în care doar s-a mimat democraţia, cu rezultate previzibile, cu bătrânul edec, Ion Iliescu, care încă mai ţine lecţii despre direcţia partidului şi atacuri la adresa justiţie lansate de baronii partidului, reforma internă a PSD pare că va continua linia urmată în ultimii 10 ani. Dacă «Dragnea Reformatorul» va sfârşi prin a fi doar «Dragnea Condamnatul cu Executare» depinde de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“. Reforma partidului a eşuat lamentabil, iar Liviu Dragnea este astăzi un simplu condamnat care îşi execută pedeapsa dată de completul de cinci judecători. În Kiseleff a început curăţenia generală, iar Adrian Năstase anunţă pe blog înfiinţarea unui „Grup de sprijin pentru PSD“, însoţind postarea cu flori de lobelia (o floare delicată şi uşor de întreţinut, recunoscută pentru beneficii terapeutice). Semnalul este clar. În perioada următoare PSD-ul are nevoie de multă terapie şi rebranding. Opţiunea e una singură. Rămâne mai departe „Ciuma Roşie“ sau se tranformă într-un Partid Social Democrat cu faţă europeană.

Partidul Naţional Liberal – savurează gustul unei victorii destul de amare. 2.446.536 voturi, faţă de 2.040.424 cât a obţinut următorul clasat – conform rezultatelor oficiale anunţate de BEC. Găselniţa Rareş Bogdan, vândut drept marele atu care a contribuit decisiv la victoria liberalilor, şi-a demonstrat potenţa electorală în rezultatul obţinut de PNL în Bucureşti, unde partidul s-a clasat abia pe locul trei cu un umilitor 15,8%. Explicaţia pentru milionul de voturi în plus obţinut de liberali la aceste alegeri, comparativ cu parlamentarele din 2016, este foarte simplă. La europarlamentare electoratul pedelist a ieşit la vot. Aflat în adormire, după invadarea Modroganului de gaşca galbenă din USL, electoratul fostului PDL a fost reactivat de prezenţa pe lista de europarlamentare a liderilor Blaga, Falcă, Hava şi Buda. Pentru foştii PDL-işti, marginalizaţi pe toată linia de Ludovic Orban, semnalul este unul foarte clar. Electoratul lor există în continuare. Aşteaptă doar un lider pentru a intra din nou în luptă.

Alianţa 2020 USR-PLUS – marea surpriză a europarlamentarelor a obţinut o victorie care, momentan, obligă cele două partide să construiască împreună pentru toate cele trei rude de alegeri care urmează: prezidenţiale, locale şi parlamentare. Cântecele de sirenă venite dinspre Cotroceni pentru susţinerea unui candidat comun la prezidenţialele din toamnă reprezintă principala ameninţare pentru proiectele politice ale Alianţei. Consolidarea celor aproximativ două milioane de voturi pe care le-a obţinut la alegerile de duminică nu se poate face decât prin susţinerea unui candidat propriu la alegerile prezidenţiale. Diluarea USR-PLUS într-o altă construcţie politică este echivalentă cu diluarea bazei electorale pe care Alianţa tocmai începe să o consolideze. Există, însă, şi pericolul ca perfomanţa obţinută duminică să nu se mai repete şi la următoarele alegeri şi Alianţa să coboare la un scor electoral situat în jurul lui 10%. Iar acest pericol vine tocmai din profilul electoratului – elitist, emoţional şi extrem de radical. Un electorat care nu va accepta cu uşurinţă compromisurile pe care politica le poate presupune uneori. Iar reacţia extrem de agresivă a susţinătorilor USR-PLUS la prezenţa liderului Dan Barna în studioul Antenei 3 este un indicator suficient.

*

Iohannis are „pohta ce-a pohtit“. Referendumul pe care şi l-a dorit a fost validat. Însă valul de ură pe care s-a urcat se poate întoarce oricând împotriva lui. Ura este un demon extrem de puternic care trebuie alimentat constant, altfel ajunge să te devoreze. Iar pentru prezidenţiale pincipalul risc va fi prezenţa la urne. Din această perspectivă, pare că Iohannis nu a mai avut răbdare şi a tras „glonţul de argint“ mult prea devreme. Momentan, tensiunile din societate s-au disipat. Nu este exclus ca în toamnă interesul electoratului să fie unul extrem de scăzut. Un alt scenariu probabil este acela ca în finala prezidenţială Iohannis să se confrunte chiar cu candidatul USR-PLUS, scenariu în care ambii competitori vor avea nevoie de electoratul PSD pentru a decide câştigătorul final. Adică exact acel electorat batjocorit, umilit şi dispreţuit pentru că votează disciplinat la fiecare rundă de alegeri. Un scenariu destul de ironic, nu?