Argumentele d-lui Kelemen mi s-au părut mai mult decât rezonabile. Preşedintele UDMR arăta fără putinţă de tăgadă că Opoziţia nu s-a pregătit îndeajuns, nu s-a coagulat, s-a amăgit cu pseudo-succesul de imagine din Camera Deputaţilor de săptămâna trecută. Atunci când a lăsat impresia că domnii Dragnea şi Iordache ar fi fost demişi din funcţiile pe care le deţin.

Spunea dl. Kelemen Hunor că le-a adresat domnilor Dan Barna, preşedintele USR, şi d-lui Eugen Tomac, preşedintele PMP, câteva întrebări simple. Ca, de pildă, care vor fi priorităţile viitorului Cabinet în cazul în care moţiunea ar fi încununat de succes, cine va deţine ministerele-cheie şi, în fine, cine va fi persoana care îşi va asuma responsabilităţile de premier. Dl. Kelemen a precizat că nu a primit nici un răspuns clar şi că doar i s-ar fi spus că cei care ar putea să îi ofere lămuriri ar fi liberalii.

Partea proastă e că, din câte se pare, nici liberalii nu ştiu, nu pot sau nu vor să formuleze un răspuns categoric acestor întrebări elementare. Impresia mea e că le e teamă să facă publică o realitate pe care, de fapt, o ştie orii măcar o bănuieşte toată lumea. Şi anume, apriga dorinţă a preşedintelui lor, dl. Ludovic Orban, de a se vedea succesorul doamnei Dăncilă.

Or, aici e aici. Nu doar partidul Pro România al d-lui Victor Ponta nu este dispus să voteze gonirea unui guvern PSD în locul căruia s-ar instala un Executiv condus de dl. Orban. Poate şi pentru motivul că fostul prim-ministru speră că, odată Liviu Dragnea gonit de la şefia partidului, după un rezultat catastrofal la proximele alegeri - europarlamentare, prezidenţiale, legislative -, va putea negocia cu ceea ce va mai rămâne din tabără social-democrată o unificare şi revenirea în fruntea PSD. Însă nici PMP, nici USR nu se împacă cu Ludovic Orban în calitate de deţinător al postului de prim-ministru. Ajunge să ne amintim câtă băşcălie a făcut şi continuă să facă fostul preşedinte Traian Băsescu, senator PMP, pe seama d-lui Orban şi ne dăm seama că pemepiştii nu îl vor accepta în ruptul capului pe dl. Ludovic Orban la Palatul Victoria.

La lucrul acesta ar trebui să se gândească ceva mai profund încă de pe acum liberalii fiindcă sunt absolut convins că problema se va pune exact în aceiaşi termini şi peste doi ani, în cazul în care PSD va fi învins drastic la viitoarele legislative. Când anticipez că iar se va discuta despre oportunitatea/posibilitatea unei guvernări în coaliţie.

Dincolo însă de logica din argumentaţia d-lui Kelemen, argumentaţie de la care a pornit editorialul meu de astăzi, nu pot însă să nu observ că joi acelaşi UDMR şi-a făcut publice propunerile pe care ar vrea să le negocieze cu PSD în perspectiva unei noi legi a Educaţiei. Lege pe care ministrul de resort, d-na Ecaterina Andronescu, ar dori să o pună în dezbatere publică undeva, către sfârşitul lunii ianuarie.

Ce vrea UDMR? Extinderea învăţământului în limbile minorităţilor, transport decontat integral pentru elevii aparţinând minorităţilor, dublarea costului standard per elev şi dublarea finanţării de bază per student în cazul minorităţilor, examene în limba minorităţilor. Adică mai mult chiar decât s-au putea înţelege prin discriminare pozitivă. Unde mai pui că UDMR vrea să le traseze tot felul de indicaţii preţioase profesorilor, printre care reglementarea numărului de teme pentru acasă.

Încă din 1990, UDMR a fost, indiscutabil, cel mai bun actor de pe scena politică a ţării. A ştiut de fiecare dată să îşi apere la sânge interesele, să profite de slăbiciunile celorlaltor partide politice, să facă să-i fie, cel mai adesea, acceptate pretenţiile maximaliste. UDMR a intuit întotdeauna contextele favorabile. Cel de acum, cu un Liviu Dragnea aflat la mare înghesuială, bântuit de spaima pierderii puterii ca şi de aceea a pierderii libertăţii, este unul ideal pentru Uniune. Iar cum pe dl. Dragnea îl interesează mai presus de toate propria salvare, este cum nu se poate mai probabil ca el să îi ceară doamnei Andronescu să accepte târgul.

Rămâne de văzut dacă actualul ministru al Educaţiei va avea tăria de a-i spune şefului domniei-sale de partid că deja este prea mult. Că aiasta nu se poate, Maiestate!

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro