Scandalul deschiderii României spre Rusia şi China, varianta germană

Aflăm din Deutsche Welle că România s-a mutat cu faţa spre est, adică spre Rusia şi China, iar opiniile mele sunt citate ca dovadă a acestei grozăvii nemaivăzute. În acelaşi timp, ediţia în limba rusă a aceluiaşi site, dar şi toată presa germană, relatează pe larg grija oamenilor de afaceri din Germania faţă de relaţiile cu Rusia. Pe oamenii de afaceri de acolo nu-i acuză însă nimeni că şi-ar muta ţara pe undeva. De unde această dublă măsură?

Germania este al doilea partener comercial al Rusiei, imediat după China. Şapte la sută din exporturile Rusiei merg spre Germania, iar opt la sută din importurile Rusiei vin din această ţară, potrivit datelor Băncii Centrale Ruse. Cât despre relaţiile comerciale ale Germaniei cu China, acestea s-au ridicat la 144 de miliarde de euro în 2011, o treime din valoarea schimburilor comerciale ale Chinei cu întreaga Uniune Europeană, şi sunt în creştere. O reuşită impresionantă, lăudabilă, perfect normală şi care nu şochează pe nimeni, dar care nu transformă Germania într-un stat trădător al Uniunii Europene sau al nu ştiu cărei alianţe. Economia Germaniei este un model la nivel european şi internaţional şi dorim să îi urmăm exemplul inclusiv în dezvoltarea de parteneriate în afara UE. Suntem atât de răi pentru că vrem să acţionăm pe plan extern după exemplul german?

Comitetul de Est al Economiei Germane a solicitat chiar ieri o facilitare a regimului vizelor cu Rusia, dar şi evitarea stării de conflictualitate politică dintre guvernul ţării lor şi conducerea Rusiei. România, în schimb, pentru că încearcă să reia relaţiile cu Rusia şi cu China, este pusă la zid, la fel ca şi declaraţiile de deschidere spre zona respectivă. Cine face aceste acuzaţii? Postul de radio guvernamental al Germaniei, atât de implicată în schimburile comerciale cu Rusia şi cu China. Adică de ce România nu ar avea voie să-şi construiască şi ea relaţii avantajoase cu ţările non-UE, aşa cum alte state occidentale o fac cu mult succes?

Economia Germaniei este un model la nivel european şi internaţional şi dorim să îi urmăm exemplul inclusiv în dezvoltarea de parteneriate în afara UE. Suntem atât de răi pentru că vrem să acţionăm pe plan extern după exemplul german?

M-am săturat de măsura dublă cu care este tratată România. Abateri şi ilegalităţi au loc în toate statele europene (să ne uităm la recentul caz din Luxemburg), dar nimeni nu condamnă o ţară în ansamblu pentru ele. Numai România este imediat pusă la colţ, pentru că aşa se obişnuieşte. Fireşte că este avantajos să-i cerţi pe cei mai mici pentru lucruri care se întâmplă şi la tine. Dar acest lucru se întâmplă pentru că i-am lăsat să ne trateze ca pe cei mai mici şi mai slabi şi care nu reacţionează atunci când suntem transformaţi în ţinte vii. Ne uităm spre Rusia şi spre China? Suntem comunişti. Vrem să ne desfăşurăm propria politică externă? Suntem trădători ai alianţelor. Vrem investiţii din ţările non-UE? E clar că ne mutăm cu faţa către Est, o crimă de lesmajestate la adresa celor care şi-au mutat de mult interesele economice în direcţia în care noi nu avem voie. De ce, nu avem loc de ei?

La nivel european se face mare caz de libera concurenţă, dar României i se interzice să aibă acces la ea. Pentru că ce înseamnă limitarea opţiunilor noastre externe dacă nu imposibilitatea de a avea opţiuni şi de a cumpăra sau vinde oriunde ne este nouă mai avantajos. În lipsa de opţiuni la care suntem condamnaţi, fireşte că nu vom avea nicio putere de negociere. Vom lua aşa cum ni se impune, pentru că nu avem voie să căutăm în altă parte. Direcţia pe care unii ar vrea să o impună României este să nu aibă acces decât la un singur magazin, în aşa fel încât acesta să-şi dicteze preţurile în regim de monopol. Unde mai este atunci concurenţa cu care defilăm în discursuri, dar o interzicem în fapt?

România nu mai este anexa nimănui, acest lucru este posibil să deranjeze. De aici şi supărările la adresa deschiderii ţării noastre, îmbrăcate fastuos în haina principiilor şi a înaltei moralităţi. Atitudinea aceasta nu a apărut acum, ea fiind ghidată după mai vechiul slogan ”Noi vrem egalitate, dar nu pentru căţei”. Ei bine, România nu mai vrea să fie căţelul nimănui. Iar dacă acest lucru îi face pe unii să ne acuze de toate relele de pe lume, nu au decât. Avem astfel confirmarea că suntem pe drumul cel bun.