Îl voi vota pe Klaus Iohannis, deşi nu îmi place cum s-a comportat de când a apărut prin Bucureşti. A ales întotdeauna să fie prizonierul lucrurilor care îl fac să se simtă în siguranţă şi ne-a oferit vorbe goale precum sloganul „România lucrului bine făcut”. S-a complăcut în a fi prizonierul unor liberali dubioşi care au stat prin spatele lui Tăriceanu, Antonescu sau Ponta, după cum le-a dictat interesul, şi care îl aruncau la înaintare pentru vreo funcţie când era ceva de negociat. Nu e deranjat să fie prizonierul unei camarile autiste şi egoiste care a uitat să muncească pentru campania lui, în timp ce îi lustruiesc pantofii şi îl asigură că  totul e în regulă. Dacă vorbim de ”lucrul bine făcut” atunci să începem cu o campanie bine organizată şi o echipă bine aleasă. Şi a continuat să rămână şi prizonierul propriei încăpăţânări şi nesiguranţe mascată de bunul simţ ardelenesc atunci când era criticat pentru ceea ce face.

Pentru toţi ardelenii care suferă de nesfârşite crize de superioritate şi îl cred pe Klaus Iohannis o victimă a metehnelor noastre dâmboviţene, aş vrea să le spun că nu toţi regăţenii sunt ca Victor Ponta şi că în Ardeal se fură cu aceeaşi îndârjire ca la Bucureşti sau Iaşi.

Îl voi vota pe Klaus Iohannis pentru că balanţa raţională şi emoţională, cu care îi măsurăm pe cei doi candidaţi, îi dă dreptate. Şi îl voi vota pentru că de la el încă mai aştept recunoştinţă pentru votul meu, în timp ce de la Victor Ponta nu mai am nicio speranţă de prea multă vreme.

Justiţia

Klaus Iohannis nu e un cavaler al Justiţiei. Nu a depus vreun jurământ că va apăra cu pieptul gol libertatea completelor de judecată, ba mai mult are un dosar pe rol cu ANI care îi atârnă ca o ghiulea unui condamnat decis să alerge la proba de viteză. Chiar şi aşa, Victor Ponta nu are nicio credibilitate atunci când vorbeşte despre viitorul liber al Justiţiei în România. Klaus Iohannis câştigă detaşat proba fără să puncteze convingător.

Politica Externă

Până la interviul de joi seară de la Digi 24, nu am auzit o opinie clară de la Klaus Iohannis despre politica externă. Are în spate suficienţi oameni specialişti în Externe astfel încât să îşi fi formulat o direcţie pe care să o înţelegem. Ce e drept, politica externă nici nu a fost un subiect de campanie. De cealaltă parte, asupra lui Victor Ponta planează suspiciuni că e mai pro-estic decât pro-european. Concret nu se poate susţine cu seriozitate că unul ne va vinde la ruşi, în timp ce celălalt va lupta ca să ne scape de vânturile siberiene. Stau amândoi într-un soi de echilibru lipsit de substanţă atunci când vine vorba de politica externă.

Politicile Sociale

Victor Ponta e Moş Crăciun la puterea a zecea. Dă de parcă nu dă de la el, lucru care e destul de corect de vreme ce ne dă tot de la noi. Klaus Iohannis e inexistent pe acest front, dar câştigă prin dimensiunea apocaliptică pe care o lasă să se întrevadă acţiunile lui Victor Ponta. Dezbaterea stânga – dreapta, austeritate vs relaxare şi orice altceva nu există şi nu contează pentru public. Oriunde ar fi adevărul adevărat, Victor Ponta e grotesc de darnic, aşa că punctele se duc la reţinut-inexistentul Iohannis.

Minciunile

Klaus Iohannis a vorbit prea puţin, ca să aibă timp să mintă. Poate o va face, poate nu. Indiferent de ce urmează să zică şi oricât va fi nevoit să mintă, Klaus Iohannis mai are nevoie de cel puţin o viaţă ca să îl ajungă din urmă pe Victor Ponta. Câştigă detaşat.

Destinele personale

Prefer un om care a avut timp şi o carieră normală oricăror arderi de etape. O fi fost o discuţie naţională şi un deziderat de ardere a etapelor pe vremea Junimii, dar astăzi o funcţie cum e cea de Preşedinte presupune capacitatea de a discerne între bine şi rău, echilibru personal, capacitatea de a nu folosi puterea excesiv şi un bun-simţ nativ în situaţiile în care naţiunea renunţă la auto-conservare şi raţiunea minimală. Arderea etapelor garantează lipsa acestor calităţi. Klaus Iohannis mai primeşte un punct.

Oamenii din spatele lor

Pestriţi în ambele tabere. Hulpavi şi agresivi la PSD. Forţat de situaţie, Klaus Iohannis a renunţat la Tudor Chiuariu. Victor Ponta nu ar zice nici ars cu ţigara aşa ceva.

Ameninţările

Victor Ponta are un soi de agresivitate nativă atunci când e pus la colţ. A urlat ca din gură de şarpe cerând libertatea manifestanţilor care erau anti-Băsescu. După câteva luni, când o parte din aceiaşi oameni manifestau la Pungeşti şi el era Prim-Ministru, a cerut fără rezerve jandarmilor să intervină în forţă. 

Respectul

Respectul e un fruct care nu creşte în natură. Îl ai sau nu îl ai şi oricât te-ai preface că respecţi pe cineva, tot îţi vei da în stambă la un moment dat. Când Victor Ponta va fi în stare să dea mâna cu cei care votează împotriva sa mai discutăm. Or fi băsiştii o rasă mai aparte şi nefrecventabilă, dar măcar Traian Băsescu când se lupta cu PSD-ul nu a făcut vreo declaraţie lipsită de respect la adresa celor care votau PSD-ul.

Crăciunul de acum 25 de ani era Crăciunul libertăţii plătit cu o crimă pretins necesară. Crăciunul din anul acesta nu aş vrea să îl sărbătoresc avându-l pe Victor Ponta la Cotroceni. Nu vreau să văd cum ambasadorii cheama poliţia, prin lumea întreagă, de teama cetăţenilor care doresc să voteze. Vă rog să repetaţi de câteva ori această frază ca să puteţi simţi exact enormitatea situaţiei care nu poate fi redată în cuvinte indiferent câte metafore şi hiperbole am folosi.

Există oameni în ambasadele României care au chemat poliţia în Anglia, Franţa şi Germania pentru că le era teamă de românii care doreau să v-o-t-e-z-e!!!

Nu vreau să trăiesc într-o ţară în care mi se spune de la Guvern că e bine când de fapt e rău. Nu vreau să trăiesc într-o ţară în care un om poate pretinde că e în acelaşi timp prim-ministru şi parlamentar, personalităţi cu opinii politice diferite şi să mi se spună că e ceva cât se poate de normal. Nu vreau să trăiesc într-o ţară în care zeci de parlamentari şi miniştri sunt chemaţi zilnic la DNA pentru că au furat. Nu vreau să mi se spună că nu sunt român, pentru că pe scala mândriei nu mă încadrez în categoria inventată de un grup de cetăţeni după cum cred ei că ar trebui să fim cu toţii.

Klaus Iohannis e candidatul perfect pentru ce avem nevoie astăzi. Ion Iliescu a fost mesianic de râdea şi soarele când îl vedea. Emil Constantinescu a fost împins la Cotroceni de fantoma lui Corneliu Coposu. Traian Băsescu e un mit electoral, un fel de Hercule al voturilor date sau nedate. Klaus Iohannis nu are nimic din toate acestea. Este incapabil să producă o minune. E în genunchi în faţa maşinii infernale a lui Victor Ponta. Klaus Iohannis nu mai poate ajunge preşedinte pentru că e neamţul sau ardeleanul providenţial. Nu e omul bun şi cinstit care s-a născut ca să ne salveze pe noi. Klaus Iohannis va fi preşedinte pentru că se va crea un val popular anti-Ponta atât de puternic, încât îl va arunca pe neamţul nostru de la Sibiu direct în inima României. Vreau un Klaus Iohannis Preşedinte care de câte ori va intra pe poarta de la Cotroceni să ne mulţumească fiecăruia dintre noi pentru destinul pe care i l-am oferit noi, fraierii care îl aşteaptă pe Moş Crăciun încă din 1945.