Bimber (2003) a demonstrat într-un studiu că în timp ce costul informaţiei scade şi cu cât numărul surselor creşte, cei care deţin deja informaţie acumulează şi mai multă şi devin super informaţi, în timp ce aceia care nu prea ştiu mare lucru, rămân la fel de neinformaţi. De asemenea, Rhee şi Cappella (1997) au demonstrat că indivizii cu oarecare cultură învaţă şi mai mult din ziare şi de la TV şi îşi dezvoltă constructe cu care argumentează din ce în ce mai bine în comentariile lor despre problemele publice. Mai mult, discuţia politică pe Internet îi ajută mai mult pe cei mai înstăriţi şi cei mai educaţi. Delli Carpini şi Williams (2001) notează că o influenţă total nouă şi necunoscută a apărut. Campaniile politice hypermedia nu sunt deloc controlate de partidele politice mari sau de ziarele şi revistele din mainstream. Ca rezultat, Howard (2005) argumentează că cu cât democraţia devine mai adâncă, adică cu cât există o difuzie mai mare şi date mai multe despre actori politici, opţiuni politice şi cu cât există o diversitate mai mare de actori şi opinii în sfera politică, că atât cetăţenia devine mai irelevantă şi votanţii devin din ce în ce mai retraşi în sfera privată. Brundidge (2006) arată că discuţia politică pe email este un predictor pozitiv al participării politice, în timp ce discuţiile pe chat sunt un predictor negativ al participării politice.

Când vine vorba de expunere selectivă, se poate observa că doar indivizii sofisticaţi selectează informaţia, ceea ce duce la comunicare de tip siloz sau enclavă şi mai departe la o polarizare a opiniilor. Să fie deci vina educaţilor pentru polarizarea politică din societăţile contemporane? Ce este mai special când vine vorba despre educaţi este că aceştia tind să îşi aleagă partenerii de discuţie. Iar acest lucru are loc în mod special pe Internet, unde blogurile liberale se conectează cu alte bloguri liberale, iar comentatorii conservatori se conectează cu comentatori conservatori. Indivizilor nu le place disonanţa cognitivă sau sursele alternative de informaţie, pentru că ar duce la dezacord politic. Aşadar, Bennet (1998) conchide că „realităţile personale încurajate prin Internet pot fi substanţiale”.

Eterogonitatea reţelelor de discuţii politice (expunerea oamenilor la opinii politice divergente) a fost analizată pe baza datelor lui Scheufele (2003). Rezultatele studiului au arătat că această eterogenitate nu a fost prezisă cu succes de statutul socioeconomic, dar a fost prezisă în schimb de vârstă, nivelul de cunoştinţe despre politică, polaritate ideologică, ideologie socială, discuţiile de la muncă, discuţiile cu familia, şi cel mai important, discuţiile online. Autorii conclud că un mediu unde diferenţele de nivel de cunoaştere politică scad, iar expunerea la dezacord politic creşte este foarte propice pentru democraţia deliberativă. Cu toate acestea, mediul în care diferenţele de nivel de cunoaştere politică scad, iar expunerea la opinii politice diferite scade de asemenea, poate duce la enclave polarizate. Este ceea ce se numeşte acum la modă bulă. Auzim cu toţii exprimările „bula mea, bula ta”, iar acestea înseamnă enclavizare din punct de vedere politic. Toată lumea e de acord cu toată lumea în aceste enclave, departe de adevăr în schimb, dar comfortabil din punct de vedere psihologic. Sunt lucruri naturale, căci nu mulţi sunt îndeajuns de iubitori de adevăr pentru a accepta situaţii dese de stres psihologic survenit din disonanţa cognitivă. În schimb, atunci când diferenţele de nivel de cunoaştere politică cresc, iar expunerea la opinii politice diferite scade, dominarea de tip ideologic poate apărea. Este ce se încearcă zi de zi de către propaganda naţionalistă de la putere. În final, atunci când diferenţele de nivel de cunoaştere politică cresc, iar expunerea la opinii diferite creşte şi ea, demagogia elitelor poate creşte, unde elitele politice informate pot manipula însemnătatea şi importanţa unor perspective alternative. Este ceea ce se întâmplă pe Internet zilele astea, unde se formează noii demagogi.

P.S. Din regresia de mai jos, puteţi analiza cifrele cum că o creştere de un punct pe scara discuţiilor politice la locul de muncă duce la o creştere de .31 puncte pe scara eterogeneităţii reţelei de discuţii politice