În prima variantă a fiecăruia, cea care se referea la guvernarea PSD-ALDE, liderii USR-PLUS aveau un discurs logic, ferm, bine conturat în soluţii politice, administrative şi economice. Este evident pentru orice om cu mintea întreagă că USR-PLUS este o alternativă onestă, de votat, pentru o României care se vrea în continuare europeană. Dar, aşa cum am obiceiul, nu lucrurile bune îmi atrag atenţia când vine vorba de USR şi PLUS, deoarece nu am nevoie de reconfirmări ale bunelor lor intenţii, ci sunt mai aplecat să observ naivităţile care pot duce la eşuarea proiectului USR-PLUS. Aşa ajung la ceilalţi doi Cioloş şi Barna, care în primă fază m-au amuzat, pentru ca apoi să mă îngrijoreze de-a binelea.

„PNL nu este adversarul nostru politic“, au spus la unison cei doi. Sigur? Păi de unde speră ei să câştige voturi? De la PSD? De la ALDE? De la UDMR? S-au uitat vreodată cu atenţie la structura votului USR (singurul lucru măsurabil) de la parlamentarele din 2016? Au analizat cu atenţie cum a evoluat prezenţa la vot în ultimii 20 de ani? Doar dacă eşti orb nu observi că mare parte din voturile adunate de USR în 2016 au provenit din rândurile electoratului liberal, de dreapta. Apariţia USR nu a adus un electorat nou la urne, dovadă şi prezenţa la vot care a rămas scăzută, în jur de 40%. USR a „furat“ voturi de la un PNL care nu a reuşit să-şi păstreze votanţii. La fel vor sta lucrurile şi la europarlamentarele din 26 mai.

Din răspunsurile lor în ceea ce priveşte relaţia cu PNL, am avut neplăcuta senzaţie că îşi doresc ca în 2020 să fie un partid „balama“ într-un guvern condus de Ludovic Orban.

Cioloş şi Barna îşi fac iluzii că românii vor da buluc la urne, că apariţia USR-PLUS va convinge românii că merită să se ducă la vot. Absenteismul va fi foarte mare, de peste 60%. În aceste condiţii, USR-PLUS, pentru a-şi consolida poziţia de principală forţă de opoziţie, de alternativă reală la PSD, ar trebui în mod logic să-şi propună să câştige mai multe voturi decât PNL, să le fure electoratul, că altul nou nu prea au de unde să aducă. Expresii de genul „PNL nu este adversarul nostru“, „Noi nu ne batem cu PNL“ nu au ce căuta în discursul liderilor USR-PLUS. Un PNL bătut de USR-PLUS la europarlamentare ar fi obligat să se reformeze, să schimbe actuala garnitură de lideri, mulţi dintre ei prea legaţi de PSD şi de sistemul corupt care a pus stăpânire pe România.

Din păcate, din răspunsurile lor în ceea ce priveşte relaţia cu PNL, am avut neplăcuta senzaţie că îşi doresc ca în 2020 să fie un partid „balama“ într-un guvern condus de Ludovic Orban, în care un ministru liberal al Justiţiei să se bucure de opera lui Tudorel Toader şi să-i apere pe corupţii din PNL de rigorile legii. Un guvern din care să facă parte eventual şi Pro România lui Victor Ponta, bunul prieten al lui Sebastian Ghiţă...