Să nu uitaţi ce aţi promis, domnule Iohannis (II)

Azi, pe 21 decembrie, Klaus Iohannis este investit ca Preşedinte al României. Acest text este a doua parte a unui articol mai amplu despre două dintre promisiunile făcute de Klaus Iohannis în campania electorală.

Sunt promisiunile pe care le-a făcut aici la adevarul.ro, atunci când am avut şansa de a-i adresa două întrebări din postura de blogger adevarul.ro. Au fost două întrebări legate de subiectele şi domeniile cu care îmi bat eu capul în ultimii 7 ani: regionalizare/descentralizare şi lobby de ţară la Bruxelles. 

Klaus Iohannis despre descentralizare/regionalizare si lobbyul de tara la Bruxelles from Gratian Mihailescu on Vimeo.

În prima parte a articolului am vorbit despre democratizarea sistemului politic si despre nevoia de transparenţă şi competenţă în rândul clasei politice şi a administraţiei locale. Am scris despre una din promisiunile viitorului Preşedinte şi anume despre reforma şi modernizarea administraţiei prin regionalizare/descentralizare. În acest articol voi vorbi despre a doua promisiune, nevoia unei bune imagini de ţară la Bruxelles, nevoia unui lobby puternic a actorilor români în capitala Europei.

Promisiunea 2. Imagine mai bună a României la Bruxelles : un lobby de ţară la Bruxelles

Klaus Iohannis: România nu a avut un proiect post-aderare, după 2007. Nu am avut lobby, nu am avut un plan, nu avem o abordare integrată neştiind să folosim fondurile europene în mod eficient. Aceste lucruri se pot schimba destul de repede în cazul în care Guvernul colaborează eficient cu Preşedintele.

Am spus în articolul trecut că există o strânsă corelare, conectivitate şi sinergie între cele două care implică mai multe domenii: reforma din administraţia publică la nivel local, regional şi naţional care ar aduce o administraţie mai performantă, competitivă şi transparentă. O reformă administrativă şi o administraţie mai competentă aduc implicit o imagine mai bună la Bruxelles. În programul prezidenţial al domnului Iohannis apar la pagina 25 şi 26 destule detalii despre România şi UE, din care eu le voi puncta pe cele mai importante:

1. crearea, la Bruxelles, a unui ofiţer de legătură din partea fiecărei Autorităţi de Management, aflat   în relaţionare permanentă cu omologii de la Comisia Europeană

2.  accederea la spaţiul Schengen

3. asumarea unei date clare pentru adoptarea monedei euro agreată de toate partidele şi BNR,

4. diminuarea decalajului de dezvoltare între România şi primele 6 state europene,

5. definirea şi implementarea unor proiecte concrete, în cadrul Strategiei Dunării 9

6.. realizarea unei Platforme Naţionale Comune de maximizare a absorbţiei fondurilor europene precum şi o restructurare a sistemului de gestionare a fondurilor europene

Capitolul afacerilor europene a fost punctat bine în programul prezidenţial al d-lui Iohannis, iar în răspunsul pe care mi l-a oferit susţine nevoia unei abordări integrate. În ultimul raport Europuls, sunt unele recomandări pentru această abordare integrată, focusate pe reprezentarea actorilor români instituţionali şi privaţi de la Bruxelles şi pe nevoia lor de coordonare în privinţa poziţiilor de ţară cu Parlamentul României şi europarlamentarii români şi îmbunătăţirea comunicării către publicul larg a rezultatelor negocierilor la nivelul UE

De altfel la puţin timp de la lansarea raportului Europuls, la Bruxelles, în cadrul Parlamentului European a avut loc evenimentul „Care este influenţa românească în Bruxelles-ul european?” unde au participat mai mulţi experţi europeni din diferite domenii.

Ancorarea ţărilor europene la structura comunitară necesită o pleiadă de specialişti, fie plasaţi la Bruxelles sau activi in capitale. Construcţia europeană are o dimensiune instituţională covârşitoare. Experţii susţin că există un lobby corporatist foarte pronunţat la Bruxelles, un lobby al ONG-istilor, dar cel mai puternic lobby este cel al ţărilor. De aceea 2015 este momentul potrivit pentru a identifica temele româneşti pentru a le promova în cadrul Preşedinţiei UE din 2019.

România are nevoie să fie vizibilă acolo, are nevoie de parteneriate şi proiecte comune cu ţări mai dezvoltate de la care poate învăţa. România are nevoie de birouri de reprezentare acolo, fie că vorbim de  administraţie, de privat, de firme de consultanţă sau de birouri care reprezintă diverse asociaţii şi organizaţii. În 2012 făceam o pledoarie pentru lobby regional la nivel european şi explicam de ce trebuie să avem birouri care să reprezinte administraţia sau regiunile de dezvoltare, la Bruxelles. Era vorba despre acea abordare integrată în care lobbyul se intersectează cu fondurile europene şi cu oportunităţile oferite direct de la Bruxelles. E nevoie de un mix între afaceri europene-publice, project management şi comunicare pentru a integra cu succes România în UE şi pentru a maximiza şi eficentiza fondurile comunitare. E nevoie de astfel de experţi şi trebuie ca ei să contribuie la imaginea de ţară de la Bruxelles. De aceea consider că e nevoie de o strategie sau un proiect prin care România să îşi consolideze poziţia acolo, dar şi în ţară.

E nevoie de o Românie mai conectată şi mai influentă european. E nevoie de „perfect timing” cu procesul legislativ european şi e nevoie de informaţie. E nevoie ca mesajul european să devină mai frecvent pe agenda publică din România tocmai pentru a conştientiza importanţa politicilor europene. Aţi promis această europenizare şi apropiere de Europa şi sper să o realizaţi Herr Iohannis, sper să vă ţineţi de promisiune; enttäuschen Sie uns nicht, adică, nu ne dezamăgiţi!

Prima parte a articolului o găsiţi aici.