SĂ NU FURI! - porunca uitată a lui Dumnezeu

Cazul Gigi Becali devine, printr-o subtilă lucrare a lui Dumnezeu, o lecţie de credinţă, un avertisment: cu Dumnezeu nu se poate negocia!

Privesc cu milă şi cu tristeţe la agitaţia ce pare că a cuprins presa românească şi pe unii politicieni în legătură cu judecarea şi condamnarea definitivă a lui Gigi Becali la trei ani de închisoare cu executare. Relatări ”Live”, analize, dezbateri! O emoţie nefirească l-a determinat chiar şi pe primul ministru Victor Ponta să declare că are ”o simpatie pentru domnul Becali pe care l-am văzut fugărit de dumneavoastră (jurnaliştii) toată ziua. Îmi manifest o simpatie personală. Altfel, nu ştiu ce dosar are, ce se întâmplă, nu mă interesează dosarele.” În acelaşi registru al solidarităţii de clasă politică se exprimă nefiresc şi preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea, când declară că: ”Personal, regret. Eu îl consider un om deosebit, cu credinţa lui Dumnezeu. Regret când un coleg de-al nostru este condamnat, indiferent de culoarea sa politică şi regret când cineva păţeşte aşa ceva.” 

Regretăm că Justiţia îşi face datoria?

Deţinutul Becali, sub presiunea loviturilor pe care Justiţia lumească le dă orgoliului său nemăsurat de ”Cavaler al Luminii”, îşi exprimă emoţiile în stilul deja cunoscut, amestecând credinţa cu mahalaua, într-un melanj de vidanjă, declarând că nu se aştepta să fie condamnat la trei ani de închisoare şi să fie distrusă ”o familie în halul ăsta pentru că ai făcut un schimb de terenuri acum 16 ani. Asta e ţara lui Hristos? Asta e ţara lui Satana!”

De fapt, dincolo de acest episod de telenovelă ieftină, subzistă un adevăr banal pentru România post-decembristă, acela că cei mai mulţi dintre politicienii noştri - indiferent că ar fi vorba de oricare dintre cei care formează găştile din PSD, PDL, PNL, UDMR etc. - şi dintre complicii lor la jefuirea avuţiei naţionale, sub umbrela generoasă a unei Republici instaurate cu forţa tancurilor lui Stalin, nu vor să audă de porunca a VIII-a a Decalogului: SĂ NU FURI! Atunci când Justiţia - din vreun ciudat avânt curajos ori din calcul politic comandat, căci încă nu credem în independenţa şi profesionalismul acestei instituţii - trimite pe vreunul din politrucii noştri în puşcărie, mecanismul mafiot al solidarităţii de castă intră imediat în acţiune. Politicianul-puşcăriaş se bucură de condiţii de pensiune, minim două stele, în detenţie, i se îngăduie să rămână o voce publică - vezi cazul fostului deţinut Năstase Adrian - şi cu delicateţe, în falsul temei al unor felurite motive, precum sănătatea precară (toţi îşi descoperă boli cronice când ajung la puşcărie!) ori buna-purtare (sic!), i se permite politicianului-deţinut să scape din puşcărie înainte de a executa integral condamnarea - oricum mică, în raport cu daunele morale şi materiale provocate statului şi naţiunii.

Cazul lui Becali este oarecum aparte, căci actualul deţinut de drept comun s-a afişat ca un creştin pravoslavnic, de multe ori într-un stil agresiv, trimiţând la imaginea de negustor care crede că poate cumpăra graţia lui Dumnezeu. Recompensat pentru dărnicia lui cu o înaltă distincţie patriarhală, creştinul Becali este acum condamnat la pedeapsa cu închisoarea pentru o faptă penală şi se vede supus tuturor umilinţelor specifice mediului penitenciar, confirmând doar recunoaşterea calităţii sale de creştin păcătos - aşa cum suntem, de altfel, toţi cei care ne acceptăm, cu smerenie, limitele şi slăbiciunile omeneşti.

Ce trebuie să înţeleagă din această întâmplare - rămân deocamdată la opinia că este o întâmplare condamnarea unor politicieni ca Becali, Năstase ori a oricărui alt vector de influenţă şi putere din clasa poltică, încă aştept judecarea şi condamnarea altor indivizi cunoscuţi pentru halul în care au jefuit ţara asta! - un creştin ca Becali şi ca alţi creştini asemenea lui, din rândul elitelor româneşti? Că România este ţara lui Satana? Nu, nici pe departe! Dimpotrivă, trebuie să înţeleagă un fapt elementar, de Abecedar al credinţei creştine, anume că pe Dumnezeu nu-L poţi cumpăra cu bani - indiferent unde şi pentru cine faci tu, danie generoasă - şi, mai exact, că pe Dumnezeu nu-L poţi cumpăra cu nicio avere în aur, argint sau altă bogăţie din acest Univers. Dumnezeu nu te ocroteşte atunci când încalci poruncile Lui! Dumnezeu nu poate fi cumpărat, căci ”dreptatea Lui este dreptate în veac şi legea Lui este adevărul!” (Psalmul 118, 142) A fi creştin înseamnă a fi tăcut, smerit şi mai ales, a respecta Poruncile Decalogului, Poruncile Fericirilor şi a-L urma pe Hristos, Dumnezeu cel Întrupat!

Cazul Gigi Becali devine astfel, printr-o subtilă lucrare a lui Dumnezeu, o lecţie de credinţă, un avertisment: cu Dumnezeu nu se poate negocia!

UPDATE - În seria declaraţiilor de solidaritate de castă adăugăm declaraţiile Preşedintelui Senatului României, domnul Crin Antonescu: ”Încerc un sentiment de profundă tristeţe şi de solidaritate în plan uman, îmi pare rău de ceea ce s-a întâmplat, de deznodământul acestui proces. Evident, nu comentez sentinţa, nu comentez dosarul, dar sunt omeneşte alături şi de Gigi Becali şi de familia sa, şi de toţi cei care suferă aşa cum ne imaginăm omeneşte că suferă familia şi cel în cauză într-o asemenea situaţie!”

Un mic comentariu: Senzaţional cum politicienii români - avem până acum, în sarabanda declaraţiilor de solidaritate cu deţinutul de drept comun Gigi Becali: un prim-ministru, un preşedinte de Cameră şi un preşedinte de Senat - se emoţionează la gândul suferinţei provocate unuia dintre ei de Justiţie prin condamnarea pentru fapte penale care au prejudiciat statul român. Mă întreb: emoţia asta unde este atunci când se fură ca în codru din averea statului? Alături de naţiunea jefuită, când veţi fi, domnilor politicieni? Parafrazându-l pe nea Jiji: hahalerelor care sunteţi voi!