Românii pasionali şi politica

Mircea Eliade sublinia simplu că nicăieri nu se investeşte mai multă pasiune în politică decât în România. Acea pasiune distructivă şi nu mobilizantă pentru binele comun. Iar astăzi o vedem şi o simţim la cotele sale cele mai înalte.

Eminescu, cel mai temut critic al mediului politic românesc, a fost printre cei care au sesizat lipsa a ceea ce el numea ”conştiinţa de demnitate, mândria bărbătească şi puterea îndărătnică.” În 1879, el caracteriza clasa politică astfel: ”caracterul obştesc al luptelor din viaţa publică a românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane (…) aparenţa ţine locului adevărului, înduplecarea locul convingerii.”

Nu arunc pe tapet aceste citate pentru că vreau să le promovez ca imagini explicative ale românului sau ale politicianului roman, ci pentru că îmi doresc să învăţăm din lecţiile istoriei!

Nu reuşim să ne reinventăm, să redescoperim politica, să regăsim democraţia de substanţă şi ne lăsăm pradă demagogiei şi populismului. Politica românească pare să producă mai degrabă spectacol ieftin decât proiecte.

Lupta dintre opoziţie şi putere nu se dă din motive de viziune politică, ci pe fundamente emoţionale, conjuncturale. Cultivăm o pasiune care ne îndepărtează unul de celălalt, ne face străini sau chiar duşmani, dezbină societatea, când ar trebui să dăm şansa raţiunii să construiască coerent un spaţiu politic mai puţin ostil.

Am urmărit cu îngrijorare jocurile discursive emanate de realizarea proiectului USL şi tot cu îngrijorare asist la canibalismul din jurul scenariului unei guvernări de uniune naţională. Spun cu îngrijorare pentru că, pe fond, lăsând deoparte calculele politice, realizăm că ura a ajuns să ne dezbine şi să facă imposibilă o coagulare a energiilor politice din toate sferele politicii, capabilă să susţină binele comun.

Jocul democratic dintre opoziţie şi putere, legitim în orice stat matur, a fost înţeles şi manifestat prin prisma unei pasiuni bolnăvicioase şi nu filtrate şi prin calculul rece al raţiunii. Ne trebuie echilibru. Dominaţia pasiunii sau a raţiunii (nu este cazul la noi) produce un mediu politic ostil, nefavorabil, revărsând în această manieră efecte negative asupra tuturor.

Nu pot să înţeleg o luptă surdă. PSD guvernează pentru toţi românii, nu doar pentru votanţii PSD, cum PNL, alt partid, sau orice altă formulă de guvernare, în orice aşezare temporală trebuie să guverneze pentru toţi românii. Aceasta este provocarea unei guvernări moderne, indiferent de ideologia aparţinătoare. Marea politică şi fluxurile interconectivităţii şi ale interdependenţei au făcut ca delimitările ideologice şi gruparea oamenilor în jurul unor caracteristici fixe să comporte limite permeabile, mişcătoare. Astfel că individualitatea, OMUL în sine, devine un punct de referinţă relevant şi a cărui voce trebuie să fie luată în considerare.

În jurul nostru, tehnologia şi ştiinţa se află într-un proces evolutiv amplu şi rapid. Trebuie să ne adaptăm şi să ne racordăm gândirea, modul de a organiza societăţile şi procesele umane la ritmul acestui proces.