Românii care nu vorbesc maghiara şi nu vor enclave etnice sunt extremişti

Revista 22, ajutată de Kelemen Hunor, mi-a făcut onoarea de a mă numi ”extremist” şi ”naţionalist”. Venită de la unii care vor să ne bage pe gât maghiara ca singur scop al existenţei noastre, percep atacul ca pe un compliment. Pe de altă parte, nu pot să nu reacţionez văzând că se creează o confuzie voită: toţi cei care nu sunt de acord cu caracatiţa UDMR care vizează autonomia teritorială, sunt brusc extremişti.

Aşadar, ne spune Revista 22 în coabitare cu Hunor (AICI), cei care nu pactizează cu iredentismul maghiar neserioşi, declasaţi şi înapoiaţi. Să-i includem aici pe toţi românii care detestă UDMR şi planurile sale secesioniste, pe care i-aş evalua aşa, la un calcul simplu, la 99, 99 la sută din cetăţeni?

La fel, poporul român este extremist pentru că nu vrea să i se ia ţara, dar UDMR este progresist pentru că vrea să creeze o enclavă etnică. Această situare a politicienilor maghiari de partea bună a lucrurilor nu e nouă. Într-un mod similar, Kossuth, căruia UDMR vrea să-i dedice o stradă în Târgu Mureş, era progresist pentru că voia exterminarea românilor, în schimb, moţii lui Avram Iancu, pentru că au îndrăznit să se opună şi să-şi ceară drepturile ca naţiune, erau înapoiaţi şi criminali.

Poporul român este extremist pentru că nu vrea să i se ia ţara, dar UDMR este progresist pentru că vrea să creeze o enclavă etnică.

Mai grav este că o parte din societatea civilă românească pare fascinată de politica maghiară de expansiune pe seama românilor şi îi cântă UDMR-ului în strună. Cei care fac acest lucru care echivalează cu o trădare sunt, desigur, progresişi şi luminaţi. Ai într-adevăr nevoie de multă înţelepciune şi educaţie ca să fii de acord să rupi din pământul ţării şi să-l dai de bunăvoie unor politicieni maghiari conectaţi la Ungaria, de a căror corectitudine şi idealism nu se mai îndoieşte nimeni în România. Noi, restul, care nu suntem de acord, suntem reacţionari şi retrograzi şi nu înţelegem evoluţia politicianului maghiar de la raptul teritorial cu arma în mână la raptul teritorial cu votul în mână. Pentru mine nu e nicio diferenţă, tot jefuire de ţară se cheamă, şi niciun român lucid nu se lasă păcălit de vorbele mieroase ale lui Hunor în spatele cărora se vede cu ochiul liber planul Budapestei de a îngenunchea România.

Dar mie nu de Hunor îmi pare cel mai rău, el e clar vândut intereselor Ungariei, nu e nimic de combătut aici, ci doar de oprit. Mie îmi pare rău doar că există ”intelectuali” români, precum cei de la Revista 22, dar mai sunt şi alţii, care au pactizat cu UDMR-ul şi cu cercurile iredentiste şi care se prefac a fi vocea luminată a naţiunii române care le spune politicienilor maghiari: sigur, luaţi-ne tot ce puteţi, vă mai dăm şi noi pe deasupra… Dar cine finanţează Revista 22 şi din zona de influenţă a cui provin marii români de acolo? Răspunsul la această întrebare ne poate lumina probabil că nu e vorba de niciun progresism românesc în sprijinirea Ungariei pentru a acapara zone din Transilvania, nici nu ar putea exista aşa ceva, ci doar de alte directive maghiare… Prietenii ştiu de ce şi, mai ales, de unde…