România după USL

Dispariţia USL ca alianţă politică la guvernare a avut loc de ceva timp. Amânarea asumării formale a acestei dispariţii nu reprezintă decât o formulă tipică pentru cei aflaţi la putere prin complicitate, prin utilizarea faţarnică, abuzivă şi deosebit de productivă în aranjamente de culise.

Altfel, USL a probat o performanţă fără egal în cei 24 de ani ai postcomunismului rebotezat în diverse forme în România. Un regim capabil să se menţine în derapaj instituţional, să simuleaze economia de piaţă  ducând pe culmi nebănuite populismul fraudulos.

O majoritate a cărei identitate, coeziune şi avânt televizuistic a derivat din frică de Băsescu, din ambiţia de a-şi asigura întâietatea în manipularea, exploatarea fără nesaţ a tot ce se mai poate combina din rămăşiţele statului de drept, proprietatea publică şi urmele de credibilitate externă încă neevaporate.

Detaliile sunt inutile pentru că toate fac parte dintr-un surogat lipsit de relevanţă, legitimitate şi capabilitate. O lume strălucind prin mediocritate, tupeu şi cinism. Fără diferenţe.
 
Deci USL a€“ finita la comedia!

Rămân însă, pentru viitorul posibil, aproape sigur o serie de teme, probleme, chiar sfidări de neignorat care se vor impune prin forţa împrejurărilor, scoţând la iveală o realitate publică imposibil de trişat, amânat, ocolit.
 
Iată câteva:

• Cum va fi asigurată, susţinută şi legitimată capacitatea de guvernare într-o realitate economico-socială măcinată de restanţe, ratări, blocaje, aşteptări înşelate, oportunităţi irosite.
•  
• Prin ce mijloace va fi menţinută fie şi la nivelul aparenţelor, stabilitatea politică pe o durată rezonabilă în contextul celor două evenimente electorale care, prin natură lor, vizează „elita politică”? Adică un interval cu un plus de făţărnicie, aroganţă, ambiţie şi agresivitate.
•  
• Care vor fi cotele, direcţionarea şi desigur rezultatele noului val de traseim politic ca principal proces definitoriu pentru noua democraţie, în România?
•  
• Cât de jos va mai putea coborî productivitatea legislativă în contrast cu priorităţile intervalului şi cât de mult va mai fi utilizat Parlamentul ca simplu martor al inflaţiei de Ordonanţe de Urgenţă Guvernamentale. Mai există oare For Legislativ în România?!
• Desigur, cel puţin aparent, prin revenirea PNL pe maidanul opoziţiei rămâne de văzut în ce măsură actualele mişcări, pretenţii de reînnoire, coagulare, vor câştiga în substanţă şi credibilitate sau doar în iluzie şi vorbărie. Oricum, o amplificare a cotei de amatorism, vorbărie cu ifose şi simple ambiţii personale vor sparge timpanul public.
• Cât de rarefiată va mai fi reprezentarea publică pe grupuri sociale, categorii defavorizate, aşteptări colective, teme acute şi nevoi ignorate cu indiferenţă incurabilă!
• Care vor fi principalele dislocări în teritoriu la nivelul administraţiei locale prin regrupari în jurul pilonului puterii reamenajate pe arborele  PSD? Posibile modificări ar putea avea loc nu doar în redistribuiri clientelare la bază dar şi în efortul de a asigura baza puterii ţinând cont de confruntările electorale multiple ce vor urma.
• Desigur, cursa prezindenţială se va complica pe măsura fragilităţii, modestiei şi tupeului ce caracterizează oferta electorală. Complicat nu înseamnă calitate, este o complicaţie a mediocrităţii. Fie în calitatea efectivă a persoanelor, fie în relevanţa reprezentativităţii şi, desigur, a  suportului efectiv pe care pot conta unii noi- veniţi.
• Să îndrăznim să menţionăm tema-cheie a priorităţilor strategice redefinite, asumate şi susţinute în intervalul următor?!! Scuze pentru deranj ...
• Ar mai rămâne, totuşi, de observat cât de jos va mai putea coborî autoritatea instituţională într-un mediu politic minat, zdruncinat, irosit în scandaluri, confruntări sterile, strict personale şi văduvit prin acestea de credibilitate, prestigiu, influenţa asupra unei populaţii buimăcite şi îmbrâncite spre inerţie şi absenteism.
• Nimic despre comunicarea şi dezbaterea publică ...
• O oarecare jenă  ar putea apare în resuscitarea credibilităţii externe faţă de parteneri deja statisiti de atâtea evenimente controversate, gesturi dubioase, aranjamente ratate a€“ expresie directă, constantă a unei imposturi euro-atlantice imposibil de clasificat.

Lista rămâne deschisă dar şi aşa apare clar că „simplificarea la varf” a coaliţiei guvernamentale nu va genera automat o simplicare a grijilor celor de la putere?! Putere ?!! S-ar putea să fim în situaţia de a redefini termenul ...

Oricum, funcţionarea USL a asigurat o nouă dispariţie a liberalismului în România fără a provoca reapariţia social democraţiei ...