România şi Ungaria, cot la cot împotriva Europei. Ce câştigăm şi ce pierdem din alianţa cu Budapesta

De foarte puţine ori s-a întâmplat în istorie ca România şi Ungaria să fie atât de apropiate în viziunea lor politică europeană, fără să luăm în considerare perioada comunistă când ambele ţări erau integrate într-un sistem politic subordonat URSS.

O conjunctură ciudată în care naţionalismul, populismul, corupţia şi antieuropenismul liderilor politici de la Bucureşti şi Budapesta au făcut posibilă în aceste momente o asemenea apropiere. Dacă pentru Ungaria practica contestării înţelegerilor stabilite la nivel european are o lungă tradiţie, un exemplu arhicunoscut fiind blamarea permanentă a Tratatului de la Trianon din 1920, pentru România actuala situaţie este o noutate. În marea lor majoritate, înţelegerile dintre marile puteri europene au fost favorabile României, chiar dacă în momentul luării deciziilor eram ţinuţi la uşă, şi nu la masa tratativelor. Fără ajutorul acestor puteri nu s-ar fi făcut Unirea Principatelor din 1959 şi Marea Unire din 1918.â

Din nefericire, acum, când avem locul nostru la masa europeană suntem la un pas să eşuăm lamentabil şi să ajungem din nou la uşă. Parteneriatul ad-hoc antieuropean Bucureşti-Budapesta nu aduce niciun beneficiu ţării noastre. El îi oferă lui Liviu Dragnea& Co un alibi în faţa românilor, pe care încearcă să-i prostească spunându-le că Europa are „probleme“, că Europa nu înţelege nevoile românilor, că Europa vrea să ne impună standarde neortodoxe (parteneriatul civil, primirea refugiaţilor). Parteneriatul cu Budapesta îi mai oferă lui Liviu Dragnea şi sprijinul UDMR, mai precis, stabilitatea unui guvern-marionetă care să-i ducă la îndeplinire obiectivul de a subordona Justiţia.

Liderul maghiar are relaţii personale extrem de bine sudate în Europa, în SUA, cu Rusia, face pe mediatorul între marile puteri, în timp ce Dragnea e un nimeni la nivel internaţional.

În schimb, pierderile sunt imense. Marginalizarea României va fi mult mai evidentă la nivelul Europei, deoarece spre deosebire de unguri n-avem ştiinţa unei diplomaţii agresive, în care să jonglăm pentru a obţine avantaje. Victor Orban joacă la alt nivel decât Liviu Dragnea. Victor Orban e un lider mult mai influent decât Klaus Iohannis, ale cărui prerogative sunt tot mai diminuate de guvernul-marionetă Dăncilă. Liderul maghiar are relaţii personale extrem de bine sudate în Europa, în SUA, cu Rusia, face pe mediatorul între marile puteri, în timp ce Dragnea e un nimeni la nivel internaţional. Într-o astfel de situaţie, să nu ne mire dacă deciziile viitoare ale UE referitoare la cele două state vor fi sensibil diferite, iar România va fi pusă la colţ (de exemplu, va fi lăsată în continuare în afara Schengen), în timp ce Ungaria va primi doar nişte mustrări.