Ceva la fel de grav precum acţiunile din cadrul Taberei de Vară de la Băile Tuşnad mai fac numai separatiştii pro-ruşi în Ucraina sau în Transnistria. Semjen Zsolt, vicepremierul Ungariei, venind să dea cu flit deciziei unei instanţe din România şi să afişeze din nou steagurile secuieşti, aminteşte de Rogozin, vicepremierul Rusiei, vizitând Transnistria pentru a face demonstraţii de forţă şi de călcare în picioare a oricărei suveranităţi. Iar încălcarea simbolică dar şi de facto a oricărei autorităţi a statului român prin gestul de arborare a unor steaguri etnice deja înlăturate printr-o decizie judecătorească se face cu anunţarea prealabilă şi oficială, ceea ce echivalează cu un dispreţ total. E ca şi cum hoţul ar anunţa dinainte că vine să îţi fure din casă, iar tu nu ai lua nicio măsură numai pentru că hoţul e străin!

Nicio uzanţă diplomatică nu îi permite unui oficial străin să vină să îşi bată joc de o decizie a unei instanţe româneşti, după cum nimic nu împiedică autorităţile române să-l împacheteze pe Semjen Zsolt chiar de la locul faptei şi să-l trimită peste graniţă. Dar acest lucru nu se va întampla. De ce? Pentru că avem un stat-şvaiţer.

Statul-şvaiţer e o metaforă prea blândă. Având în vedere cum îl penetrează extremiştii maghiari, e mai degrabă un stat al nimănui...

Apoi, oficialii budapestani sau politicienii maghiari din România pot să declare ce doresc la tabăra de vară autonomistă de la Băile Tuşnad, nici pe ei nu-i va opri nimeni. Statul-şvaiţer nu reacţionează atunci când este violat din toate părţile, ceea ce invită la fragmentarea şi disoluţia lui.

Este Ungaria un stat atât de puternic încât să nu-i fie frică de nimic şi să-şi permită, precum Rusia în Republica Moldova, să întreţină o regiune separatistă unde vicepremierul statului agresor să facă ce îl taie capul? Nu, nicidecum. Republica Moldova a fost mai dură cu vicepremierul Rusiei decât suntem noi cu vicepremierul Ungariei!

Între timp, Ungaria acaparează prin interpuşi tot mai multe proprietăţi în Transilvania, profitând de statul-şvaiţer şi pregătind momentul în care va arbora ce steaguri vrea pe proprietăţile maghiare dobândite în mod ilicit. Oficialii de la Budapesta vin ca acasă în Transilvania şi se comportă ca nişte stăpâni care fac legea sau sunt deasupra ei. Statul-şvaiţer reprezintă o invitaţie deschisă pentru factorii de putere din ţara vecină să vină şi să ia ce îşi doresc, să spună orice le trece prin cap şi să desfăşoare activităţi de neconceput pe teritoriul unui alt stat. Prin gesturile lor, politicienii maghiari ne-au schimbat deja Constituţia, transformându-ne dintr-un stat suveran într-un stat permeabil.

Până la urmă, statul-şvaiţer e o metaforă prea blândă. Având în vedere cum îl penetrează extremiştii maghiari, e mai degrabă un stat al nimănui...