După ani de zile în funcţii ministeriale, când apar nenorocirile „se constată erori umane”. După care se ordonă un control. După care se demite sau demisionează un manager care este pus rapid în altă parte. După care nu se întâmplă nimic. Incompetenţa, iresponsabilitatea şi indolenţa rămân pe loc. Urmează o altă tragedie „care putea fi evitată”. Putea, dar nu a fost. Pentru că nimeni nu a vrut să schimbe nimic.

După ce se întâmplă, apar controalele. Dar de ce nu au fost înainte? De ce nu a văzut Ministerul că spitalele nu au personal, că secţiile cu bolnavi periculoşi nu sunt păzite? De ce nu funcţionează 112, de ce un dispecer şi un poliţist au avut nevoie de ore întregi ca să se gândească să facă ceva pentru a salva viaţa Alexandrei? Şi după ce s-au întâmplat nenorocirile, ce s-a schimbat în sistem?

Erorile umane pot apărea, dar tocmai pentru ca să fie cât mai puţin probabile, se aplică proceduri, se face selecţia personalului, se pregătesc oamenii ca să ştie cum să acţioneze în diverse situaţii, se bugetează posturile necesare.

O guvernare nu înseamnă a constata că tragediile puteau fi evitate.

Ce bune sunt reţelele de socializare, mai află omul cum se vede ţara de la nivelul celor care ar trebui, teoretic, să aibă habar despre guvernare. Un premier în funcţie, doamna Dăncilă şi alţi doi foşti prim-miniştri, domnii Tăriceanu şi Ponta, discută viitorul pe formula doi îl trădează pe al treilea şi fiecare şantajează pe toată lumea.

Nu tragedia de la Caracal, nu tragedia de la Buzău frământă clasa politică. Ci aranjamentele, coteriile şi trocurile puterii.

Doamna Dăncilă vrea să rămână prim-ministru şi candidat la prezidenţiale, domnul Tăriceanu ar dori să fie singurul candidat al unei formule PSD-ALDE-Pro România, iar domnul Ponta să arbitreze peste toată harababura.

Niciunul nu poate face mare lucru de unul singur, niciunul nu s-ar da pe mâna celorlalţi doi. Cu un mic avantaj pentru Ponta care, nefiind la guvernare, nu are ce pierde.

Pentru PSD-ALDE, lucrurile au luat-o repede la vale. Ministrul de Finanţe ştie să spună foarte convins „rectificare pozitivă”. În rest, nu mai are alte probleme. Nici că România are cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană. Nici că guvernarea a crescut datoria externă cu patru miliarde de euro în prima jumătate a anului. Nici că România are o creştere economică bazată numai pe consum. Nici că deficitele se adună, din ce în ce mai îngrijorătoare. Şi, ceea ce este şi mai grav, că toate aceste politici fanteziste sunt duse mai departe neschimbate, în ciuda tuturor evoluţiilor care arată că economia şi lumea se îndreaptă spre zone de instabilitate majoră.

La fel ca în 2008-2009, nu ţine seama nimeni de iminenţa unei crize globale. Ca şi atunci, dacă se întâmplă, România va plonja în criză fără nimic, fără nicio rezervă, total descoperită şi vulnerabilizată de politicile populiste puse în aplicare de ani de zile. În rest, România este un şir lung de erori, după cum spunea doamna Pintea. Cândva, nu foarte departe, va veni altcineva să spună că am ajuns într-o situaţie de criză şi mai gravă din cauza unui şir lung de erori umane. Ceea ce este adevărat. Şirul lung de erori care guvernează ţara.