România, şah mat?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Hai, băieţi, curaj! Daţi mai repede aministia şi graţierea, că trebuie să ajungem să mai tăiem şi porcul pe anul ăsta...“ FOTO Inquam Photos/Octav Ganea
„Hai, băieţi, curaj! Daţi mai repede aministia şi graţierea, că trebuie să ajungem să mai tăiem şi porcul pe anul ăsta...“ FOTO Inquam Photos/Octav Ganea

Pe 16 decembrie 2018, la finalul unui Centenar sumbru, istoria va consemna că cei care au ajuns să ne conducă au declarat război pe toate fronturile democraţiei, libertăţii, Europei şi...României. De-acum înainte, se va intra la rupere, iar 2019 se anunţă drept cel mai important din parcursul postdecembrist românesc. Ne-au dat şah, rânjind pe sub mustaţă. Dar este mat?

Am scris cândva că istoria nu consemnează niciodată ziua când moare o democraţie. În ultimii doi ani de zile, am asistat cu toţii la un asalt general asupra României, care a devenit capturată -- instituţie cu instituţie, oraş cu oraş, sat cu sat -- de o gaşcă de penali şi de (semi)analfabeţi. 

Discursurile din seara zilei de 16 decembrie 2018 spun totul despre punctul în care a ajuns România. Suntem în faţa ruperii de Europa şi a distrugerii brutale a democraţiei româneşti, pentru care exact acum 29 de ani se lupta şi se murea la Timişoara şi apoi în toată ţara. O palmă cruntă peste obrazul României şi-al tuturor cetăţenilor acestei ţări. Acestor felceri antrenaţi în văgăunile acestei ţări nu le ajunge să meargă cu limuzine, să fumeze tacticos în birourile lor din Palatul Parlamentului sau de la Guvern, să li se dea onorul. Ei vor să arate unui întreg popor că ne dispreţuiesc şi că fac ce vor. Azi, au scuipat pe memoria Revoluţiei române. Ieri, au pus premier o semianalfabetă care habar nu are diferenţa dintre euro şi lei. Alaltăieri, au pus mâna pe o baltă. 

Un lucru e clar: aceşti indivizi nu mai au nicio jenă în faţa UE şi NATO. În trecut, dacă democraţia şi statul de drept au evoluat în România, au făcut-o în primul rând datorită presiunilor pozitive dinspre Vest. Aşa s-au născut DNA, DGA, ANI. Să nu ne facem iluzii că politicienii de acum mai bine de un deceniu au avut brusc un moment în care li s-au umezit ochii şi li s-au înmuiat inimile şi au decis să pună bazele instituţiilor care s-au luptat de atunci împotriva corupţiei. Am scris o carte despre asta şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt: dacă există un cadru anticorupţie în România de astăzi trebuie să le mulţumim mai ales partenerilor noştri occidentali. 

Am avertizat în repetate rânduri că miza reală a acestor vremuri este păstrarea României în Europa, de unde vor să ne scoată cei care ne conduc astăzi. Discursurile lor nu mai lasă loc de nicio îndoială. Aceşti indivizi nu glumesc şi nici nu au vreo remuşcare. UE şi NATO sunt inamicii perfecţi: pe de-o parte, nu-i lasă să scape de puşcărie şi să dea „ceea ce este normal, anume aministia şi graţierea în România anului 100“, în cuvintele unui „lider“ PSDist; pe de altă parte, nu-i lasă să facă autostrăzi, spitale, şcoli şi, în general, se fac vinovaţi de orice eşec al actualei guvernări. 

Aceşti indivizi vor merge până la capăt, aşa cum au promis în repetate rânduri în discursurile lor. Aceasta nu este o simplă figură de stil sau o ameninţare golită de sens. Ei chiar vor da aministia şi graţierea. Ei chiar vor scoate România din Europa. Ei chiar vor fura tot ceea ce mai este de furat din această ţară. Ei chiar ne-au dat şah, încălcând toate regulile jocului şi scuipându-ne în faţă. 

România întreagă este în şah, dar nu e mat. Nu încă. Mai rămâne o singură speranţă, ultima. De data aceasta, nimeni altcineva nu ne poate salva. E rândul nostru să facem o mutare, singura pe care o putem face dacă vrem să ne putem uita în ochii copiilor şi nepoţilor noştri peste ani, atunci când ne vor întreba ce-am făcut în România anilor 2018-2019: am stat pe margine, am plecat (capul), sau am luptat? Este mutarea făcută de generaţia 1989, exact acum 29 de ani.

Ultimul baraj înaintea capturării totale a României şi prăbuşirii ei suntem chiar noi, cetăţenii acestei ţări. Ne vedem în stradă. Nu zeci de mii sau sute de mii, ci milioane. E timpul să ne luăm ţara înapoi, acum ori niciodată.

„N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!“ (G. Coşbuc)

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite