România noului val. Câteva provocări

Există câteva formate de reflecţie care au radiografiat, cu unelte de înaltă definiţie, harta subtilă a Romaniei la 25 de ani de la revoluţie. Una dintre ideile degajate a fost că instituţiile de apărare au fost reformate şi aliniate la standardele NATO, în timp ce instituţiile civile au devenit ţinta principală pentru atenţia statelor din afara Alianţei.

Logica, derivată din experienţa partidelor de şah, ne arată că instituţiile de apărare reformate pot fi destabilizate sau ineficiente dacă într-o ţară nu este independenţă energetică, dacă nu există infrastructura de transport, dacă oamenii sunt demoralizaţi,  educaţia este deteriorată subtil şi metodic,  pe termen lung, iar politicienii devin prizonierii unui sistem netransparent.

Pentru a înţelege acţiunea subtilă a unei operaţiuni de mare amploare, este nevoie să ne îndepărtăm de detalii şi să privim lucrurile holistic, integrat şi de la mare distanţă. Pentru că există întodeauna intenţii de a frâna dezvoltarea României în cadrul parteneriatului euro-atlantic este nevoie să reflectăm la următoarele dimensiuni „asimetrice” ale societăţii civile care influenţează vieţile fiecărui cetăţean român:

1) Legea entropiei sociale şi impactul energiei asupra societăţii - oricât de incredibil ar părea, absolut orice produs al socieăţtii noastre are inclus un cost al energiei. Un stat agresor poate avea un impact devastator asupra României dacă ar controla resursele energetice. Prin urmare, orice strategie destabilizatoare ar ţine cont de coruperea liderilor din industria energetică şi penetrarea marilor companii energetice în vederea asigurării dependenţei energetice.

2) Transport - pentru că o ţară să se dezvolte economic, este nevoie de infrastructura de transport. Infrastructura de transport are şi un rol vital pentru transportul rapid al trupelor NATO din bazele din Germania în România. Războiul nevăzut al unui stat agresor înseamnă blocarea „birocratică” a oricărui proiect de autostradă care conecteaza Vestul de România, care traversează Munţii Carpaţi sau care conectează principalele oraşe din România.

3) Sufletele şi moralul oamenilor - componenta psihologică poate ridica comuniăţile sau le poate înfrange fără să fie nevoie să se tragă niciun foc de armă. Instituţiile confesionale şi de mass-media sunt cele mai expuse pentru că au puterea de a convinge oamenii că ei nu au nicio putere sau că destinul lor a fost deja decis. Acţiunile care vizează cultura influenţează o paletă largă de domenii, de la arhitectura urbană până la ritmul de dezvoltare al industriilor creative.

4) Educaţie - o comunitate poate rămâne necoagulată şi nesigură dacă tinerii şi generaţiile viitoare îşi vor pierde abilităţile de a pune întrebări, de a se mira sau de a inova. Asa cum spune Marian Staş, lipsa educţiei este o ameninţare la securitatea naţională,  iar un stat agresor ar avea tot intersul pentru a perturba reformarea profundă a sistemului educaţional în ultimii 25 de ani. Mai mult, aici se nasc frustrările şi ideile împotriva Proiectului European sau Partneriatelor Transatlantice.

5) Transparenţă & informatizare - pentu că starea generală de confuzie, ineficienţă şi neputinţă să persiste în rândul comunităţilor, totul trebuie să rămână netransparent, greoi şi aproape imposibil de realizat. Strategia prioritară a agresorului se leaga de sabotarea oricărui proiect de informatizare, de păstrarea oamenilor în „întuneric”, de temporizarea oricărui proiect legat de date deschise sau de digitalizarea instituţiilor guvernamentale. Un sistem informatic ar elimina reţele întregi de birocraţi „alteraţi” şi predispuşi „genetic” pentru a submina orice decizie politică de a reforma sistemul. Numitorul comun al celor 5 puncte de mai sus, şi „arma secretă” care ne afectează pe toţi este corupţia. Este nevoie doar să aruncăm o scurtă privire asupra Ucrainei ca să înţelegem ce înseamnă adevaratul impact al corupţiei asupra securităţii unei comunităţi, numită vremelnic "„stat naţional”.

În toţi aceşti ani, pe nevăzute, lupta s-a dat pentru a frâna informatizarea şi transparentizarea României, pentru a tergiversa proiectele autostrăzilor care trec peste Munţii Carpaţi şi pentru a lipsi o generaţie de educaţie sau de cultură euro-atlantică.  Dacă unealta preferată a unui agresor nevăzut este corupţia, spiritul lui este unul profund conservator şi arhaic. Ar trebui efectuată urgent o evaluare generală a poziţiilor cheie din eşalonul  tehnic al administraţiei, a personajelor cu carieră îndelungată, care au contribuit prin pârghii insidioase la aceste „blocaje”.

„Romania noului val”, coordonată împreună cu Bogdan Gavrilă, un tânăr de excepţie care aparţine generaţiei Y, nu este doar o carte, este un hub al ideilor inovative care pot tranforma, în cheie transatlantică, instituţiile nereformate ale societăţii contemporane. Scutul de protecţie al Vestului va fi consolidat de tinerii creativi din comunitatea noul val care colaborează dezinteresat şi îmbrăţişează o cultură a transparenţei - ei sunt cei care se revoltă împotriva corupţiei, schimbă jocul în energie, infrastructură, cultură sau educaţie.

Viitorul prosper al democraţiei liberale este convergent cu creativitatea şi puterea de a pune întrebări a celor care s-au maturizat după 1989 şi care au, în codul ADN, o genă culturală izvorâtă din familia euro-atlantică (www.noulval.ro).

*Volumul "Romania noului val" este disponibil pe Bursa Binelui la http://goo.gl/T8vThD .

Lansare carte "Romania noului val"