În plus, multe din proiectele prezentate sunt susţinute de toate forţele politice, aşa că succesul lor ar însemna recuperarea unor decalaje majore de dezvoltare pentru ţară. Provocarile raman implementarea si continuitatea.
 
Ce mi-a atras atenţia la abordarea guvernamentală este că încă avem impresia că suntem o insulă şi că pandemia nu a schimbat nimic cu excepţia tulburării unor echilibre macroeconomice şi sociale. Aşa cum au arătat şi alţii, este de asemenea surprinzător că nu avem un plan clar pentru investiţia în infrastructura de comunicaţii, pentru că aici unele avantaje de astăzi se pot evapora foarte uşor. Sunt foarte puţine referirile la planul extern şi ele se concentrează, firesc oarecum, pe direcţia europeană: obiectivul convergenţei şi utilizarea fondurilor europene. Dacă tot ni se spune că vom avea parte de o criză globală mai serioasă decât cea din 1929-1933, oare nu ar fi cazul să ne pregătim pentru noul normal, să suflăm şi-n iaurt şi să pregătim un plan serios de atragere de investiţii? Cei 100 de miliarde nu sunt inca pe masa decat teoretic.
 
Argumentul meu este că trebuie să completăm abordarea naţională cu una care înţelege mizele regionale, europene şi globale. Iar această abordare trebuie să aducă împreună dimensiunile strategice şi de business. De aici atentia necesara pentru cei 3I: imagine, influenţă şi impact. Trebuie să începem să gândim global pentru business, pentru că nevoia noastră majoră de investiţii trebuie finanţată cumva. Punctul de plecare? Avem nevoie de un plan de imagine şi influenţă în plan european şi global. În plus, discuţia despre "leadershipul regional" trebuie umplută cu conţinut: acest leadership nu trebuie doar clamat, ci şi demonstrat. 
 
Cei trei piloni - imagine, influenţă şi impact - se susţin reciproc. Dacă ai o imagine bună, de ţară serioasă în care angajamentele sunt angajamente, atunci, profitând şi de dimensiunea pieţei interne şi de poziţia geografică şi strategică, îţi poţi creşte nivelul de influenţă. Dacă eşti cu adevărat punctul de reper din Europa de Sud-Est şi din zona Mării Negre (pentru Europa Centrală şi de Est în sens larg e greu de contestat leadershipul polonez), atunci poţi deveni şi destinaţie privilegiată de investiţii. Miza este cum combini securitatea cu prosperitatea. În plus, pentru că nimic nu se întâmplă de la sine, trebuie investit în canale de influenţă, în zona academică şi în think-tank-uri, pentru a genera şi amplifica voci şi idei pentru a creste calitatea ideilor si dezbaterii intern si pentru a exista in dezbaterile de idei care conteaza extern.
 
Aici ar fi primul pas. Dacă ţi-ai dezvoltat un profil regional solid, atunci îţi poţi defini şi apăra mai bine interesele în UE, poţi fi mai mult decât o ţară care e de acord cu propunerile altora şi este lipsită de iniţiativă, mai putin cand e vorba de coeziune/ solidaritate. Evident, trebuie evitate greşeli neforţate, precum ce se întâmplă în aceste zile cu proiectul laserului de la Măgurele şi cu eşecul intrării României (ELI-NP) în consorţiul european ELI-ERIC, ceea ce pune în pericol unul dintre cele mai importante proiecte de cercetare de pe teritoriul României. În măsura în care chiar ne găsim ritmul şi suntem serioşi, atunci la Bruxelles te iau ca reper şi cei din afara Europei, ca destinaţie de investiţii geopolitice. Daca nu jucam ceva cu China, pastrand cartea SUA, facem ceva cu Japonia si Coreea de Sud, ambii giganti economici facand obiectul unor comunicate de la Bruxelles din ultima luna? Asta presupune atentie concreta si pregatire. 
 
Contextul este de asemenea natură că nu ne mai putem permite să fim lideri doar în proiecţiile noastre. La fel, lipsa de coordonare dintre strategic şi economic era poate trecută la costuri asumate în perioada de boom economic, dar nu văd cum putem continua la fel, când lupta pentru resurse şi investiţii va deveni tot mai dură. Oportunităţile pe care România le are trebuie capitalizate, importanţa noastră strategică trebuie să se traducă în prosperitate pentru cetăţeni, aici e o mare provocarea pentru liderii noştri politici care, suficient de ferm şi de diplomatic, trebuie să mai înveţe să bată cu pumnul în masă şi să facă asocieri în avantajul economiei. În plus, trebuie create noi opţiuni pentru România, pentru că stagnarea la nivel de discurs duce la ratarea unor şanse care vor costa foarte mult pe perioada de criză. Trebuie sa iesim in criza indelungata care vine din zodia lui "atata s-a putut" remix cu "n-ai cu cine".
 
Planul Guvernului Orban este necesar, util, dar nu suficient. Dincolo de implementare, chiar e necesară acea gândire strategică clamată în discursul preşedintelui Iohannis. Iar apropo de vremurile pe care le trăim: acea gândire trebuie să existe, dar şi să pară că există, să se vadă. Altfel, nu capitalizăm ca imagine, influenţă, impact. Lumea se schimbă în jurul nostru, iar noi nu ne putem preface că totul este la fel şi că nu e necesară o schimbare de ritm şi ambiţie. Pentru a avea resurse de dezvoltare, o viziune de influenţă pe trei cercuri - regiune, Europa(UE/NATO) şi global - este obligatorie, nu un moft.  Imperativul crizei face mai necesar ca oricând alăturarea politicii externe şi economice (relatii materializate in comerţ şi investiţii, deci prietenii / aliante si prosperitate), totul sub bagheta artei guvernării (statecraft + good governance) şi strategiei la nivel macro (grand strategy). Putem măcar încerca şi ieşi din zona sloganelor? Aşa reclădim România.