România generalilor

„Galonaţii fără carieră militară sunt la fel de lipsiţi de scrupule ca generalii cu mâinile pătate de sânge“

Fascinaţia galoanelor, treselor, titlurilor militare e tot mai puternică. Obsesia militară nu ţine de mândria patriotică cum le-ar plăcea unora să o prezinte, ci de apartenenţa la o gaşcă specializată în trafic de influenţă, gheara pe poziţii cheie în Statul român, dar şi pe recompense materiale. România generalilor, a ofiţerilor, cunoaşte un reviriment deloc de ignorat. Îi găseşti peste tot. A devenit o mare afacere.

Era, cred, prin 2008 când, împreună cu jurnalistul Mălin Bot, publicam o serie de articole în ediţia de Vest a Evenimentului zilei, articole care îl aveau drept subiect pe generalul în rezervă Paul Vasile. Generalul preda „geopolitică”, era conferenţiar în cadrul Şcolii de Înalte Studii Europene şi Comparate a Universităţii de Vest din Timişoara. La aceeaşi facultate unde preda el era, la aceea vreme, masterandă Geanina Jugănaru, fiica unuia dintre cei care a fost împuşcat în cap în 17 Decembrie 1989 pe Calea Martirilor din Timişoara, Dumitru Jugănaru. Paul Vasile era în 1989 şef al Garnizoanei din Lugoj, grad de maior, şi a condus dispozitivul din Calea Girocului, azi Calea Martirilor. Nu a contat că dispozitivul, tancuri, soldaţi, arme, practic şi-a stabilit drept ţinte civili care protestau împotriva unui regim criminal, Paul Vasile a ordonat „Foc” pentru că era în vigoare ordinul „Radu cel Frumos” – gloanţe pentru civili. GJ era copil în 1989, iar de la fereastra apartamentului şi-a văzut tatăl secerat de gloanţe. Vecinii l-au recuperat din stradă şi i-au adus trupul în casă, l-au aşezat pe masa din bucătărie, aprinzându-i o lumânare la căpătâi.

Cum a ajuns generalul Paul Vasile (foto) să predea la Universitatea din Timişoara, oraşul unde s-a murit pentru că Armata a tras în civili în evenimentele din Decembrie 1989? După preluarea puterii, Ion Iliescu s-a îngrijit de toţi militarii implicaţi în reprimarea cetăţenilor români care s-au ridicat împotriva dictaturii lui Ceauşescu şi i-a recompensat ridicându-i în grad. Generalii lui Iliescu au fost avansaţi de regimul postdecembrist. Integrarea României în 2004 în structurile NATO a determinat îndepărtarea unor militari care au fost implicaţi atât în regimul Ceauşescu cât şi în evenimentele din Decembrie 1989 sau mineriade, iar universităţile au devenit depourile unde s-au refugiat foştii militari. A fost o curăţenie de mântuială, aşa, pentru ochii aliaţilor. Aşa am aflat noi, eu şi Mălin Bot, că generalul cu mâinile mânjite de sânge le preda studenţilor cursuri de geopolitică. Facultatea era condusă pe atunci de un fost secretar de partid, Ioan Biriş, care a cerut, chipurile, Ministerului Apărării un specialist care să predea geopolitică, iar Academia Militară nu a găsit alt specialist decât în persoana generalului Paul Vasile. După ce, împreună cu Mălin Bot, am scris o serie de articole în care atrăgeam atenţia asupra acestuia, primeam amândoi telefoane în care eram ameninţaţi şi avertizaţi să lăsăm baltă subiectul. 

Dar ceea ce este cu adevărat scandalos în biografia postdecembristă a acestuia este faptul că generalul în rezervă a fost implicat direct, din poziţia de Şef al Planificării Strategice din cadrul Marelui Stat Major, în integrarea României în structurile NATO. Generalul a acceptat o singură dată să se întâlnească cu noi. Locul pe care l-a preferat era un fel de local unde coborai la subsol, ca un buncăr. Era arogant şi ameninţător şi sunt de neuitat declaraţiile acestuia: „Eu sunt creierul integrării României în NATO!” şi „Dosarul meu este blindat!”. Ne declara când on the record când off de record, după cum îi convenea, şi oricât punem întrebarea „cum a fost posibil ca Armata să execute ordinul de a trage în populaţie, în civili, când de fapt rostul Armatei este să apere o ţară de ameninţările exterioare?“ primeam invariabil acelaşi răspuns „Am executat un ordin!”. Cinismul cu care vorbea, aroganţa şi felul în care ne ameninţa voalat erau, de fapt, ecoul regimului cinic al lui Ion Iliescu care a preluat puterea în 1989 şi care nu s-a dat în lături să-şi ucidă cetăţenii doar pentru a pune în scenă un spectacol care să justifice violenţa oficială cu scopul preluării puterii. În tot acest spectacol Iliescu şi camarila au fost ajutaţi de Armată şi de fosta Securitate. Generalul avea şi simţul umorului. La un moment dat l-am sunat şi mi-a  răspuns schimbându-şi vocea, ceea ce era penibil tocmai prin faptul că era evidentă schimbarea vocii lui, şi anume că el era de fapt şoferul generalului care în acel moment nu putea vorbi la telefon pentru că se afla în Catedrală unde se ruga.

Prezenţa lui a scandalizat mediul academic, iar un grup de profesori universitari ce făceau parte din Grupul pentru Reformă Universitară din cadrul UVT a protestat în mai multe rânduri, generalul a mai predat câţiva ani după care a plecat din universitate, retrăgându-se, potrivit unor surse, în asigurări şi în afaceri, domeniile predilecte ale foştilor securişti şi ai celor cu pete mari în CV. La vremea respectivă, generalul Dan Voinea, care se ocupa de Dosarul Revoluţiei, ne declara că generalul în rezervă Paul Vasile refuza să facă expertiza medico-legală pentru a încheia cercetările în ceea ce îl priveşte.

Dar avansările în grad de general ale unor personaje controversate nu s-au întâmplat doar  în regimul Iliescu, ci şi în cel al lui Constantinescu sau Traian Băsescu. 

Povestea generalului Paul Vasile este simptomatică pentru traseul / ascensiunea ulterioară a militarilor cu mâinile pătate de sânge care au fost recompensaţi de regimul lui Iliescu. Dar avansările în grad de general ale unor personaje controversate nu s-au întâmplat doar  în regimul Iliescu, ci şi în cel al lui Constantinescu sau Traian Băsescu. Personajele controversate din Armată fie au rămas în sistem, fie s-au refugiat în mediul academic, ori s-au infiltrat în instituţii. Este simptomatică şi pentru felul în care militarii s-au implicat în structurile statutului în defavoarea Statului român, simptomatic cum s-au inflitrat în poziţii cheie din care au coordonat afaceri ilegale, implicaţi în Marea Corupţie. Dacă în anii în care România s-a integrat în structurile NATO aliaţii au impus curăţirea structurilor militare de cadre compromise, asistăm în ultimii ani la „fabricarea” pe bandă rulantă a cadrelor militare, a generalilor de „carton”, dar şi îi regăsim pe foştii militari în toate structurile statului. 

Cireaşa de pe tort fiind Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, instituţia care pare a fi locul care îi adună pe toţi într-un fel de Frăţie a militarilor fără scrupule. Sunt ani în care personaje precum generalul Gabriel Oprea, avansat în grad de general în 2009 de către preşedintele Traian Băsescu, a construit cu migală batalioane de militari făcuţi din „pix”. Chiar biografia lui militară a lui Oprea fiind una cu cântec. Conectat la structurile politice, generalul a reuşit să îşi plaseze „creaţiile” în mai toate instituţiile şi în poziţii cheie în Statul Român. Jurnalista Emilia Şercan este cea care scrie neobosit şi cu mult curaj despre cuibul de viespi din cadrul Academiei de Ştiinţe ale Siguranţei Naţionale. Instituţia a fost înfiinţată în 2012, se află în coordonarea ştiinţifică a MApN, MAI şi SRI. Membrii titulari au indemnizaţie viageră  în jur de 35.000 lei anual.

ASSN a fost iniţiată de câţiva parlamentari printre care este şi generalul în rezervă Eugen Bădălan (foto), intrat în politică în 2008. Acesta, ce să vezi?!, a fost Şef de Stat major al Diviziei 11 Mecanizate de la Oradea, din cadrul Armatei a IV-a Transilvania, şi, iarăşi minune!, în perioada 17 – 22 decembrie 1989 a coordonat acţiunile Detaşamentului Regimentului 19 Mecanizat, fiind acuzat în presa vremii că a coordonat acţiunile de la Timişoara. Este înaintat la gradul de general în 2004, numit şef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Intră în politică în 2008, devine deputat PDL. În 2012 este condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu privind înstrăinarea unor bunuri ale Armatei.

Fie că provin din armată fie că sunt confecţionaţi pe traseu, generalii au făcut din poziţia lor o afacere tranzacţionând influenţă şi bani, adunând averi, implicaţi în mari dosare de corupţie. În ultimii 26 de ani, generalii au fost şi sunt implicaţi în dosare care desenează o hartă a Marii Corupţii. Dacă ar fi să amintim afacerea `Motorola”  în care a fost implicat Victor Atanasie Stănculescu, afacerea schimburi de teren MApN – Becali, cu generalul Dumitru Cioflină, afacerea Rompetrol, generalul Nicolae Berechet, Ţigareta II, afacerile cu petrol via Iugoslavia, dar şi alte multe afaceri (un simplu search pe google e edificator) legăturile cu lumea interlopă, tabloul este înfricoşător. Ascensiunea generalului Oprea nu e de ignorat şi nu trebuie privită doar ca o „reuşită” personală. Ascensiunea acestuia a fost posibilă şi datorită unui sistem de care Oprea a profitat, un sistem căruia acesta i-a cultivat şi şantajat vulnerabilităţile, un sistem care şi-a întins tentaculele în politică şi administraţia centrală şi locală. După căderea acestuia, moartea poliţistului Bogdan Gigina, căderea fostului premier Ponta, şi în ciuda investigaţiilor şi a cererilor insistente venind din partea jurnalistei Emilia Şercan privind averea acestuia şi justificarea ei, precum şi refuzul ANI de a răspunde, Oprea pare a fi protejat de sistem. Rămâne de văzut dacă DNA va reuşi să dea de capăt „afacerii Oprea”. Nici nu e de mirare pentru că acest Sistem de putere galonat şi paralel este extrem de puternic. Nu e de ignorat nici industria plagiatului din sistem şi pe care nimeni nu pare a se grăbi să o destructureze. Obsesia pentru titlurile academice, de doctor, aduce cu obsesia parveniţilor de a-şi cumpăra titluri nobiliare. Preşedintele Iohannis, deşi se declară preocupat de România educată, evită să vorbească despre ravagiile pe care plagiatul le face în România. Prin tăcerea sa cauţionează furtul academic ca industrie, ca formă de ascensiune profesională şi recompensă financiară pentru furtul ordinar. Legăturile sistemului galonat, via ASSN, via ministrul Curaj, protejează sistemul de orice intruziune şi deranj.  

Preşedintele Iohannis, deşi se declară preocupat de România educată, evită să vorbească despre ravagiile pe care plagiatul le face în România. 

Fascinaţia pentru galoane o regăsim, iată, şi în fieful primarului Neculai Onţanu, făcut general din maistru constructor după ce a trecut prin Camera Deputaţilor în anii 90, apoi prin partidele PSD (cum altfel?!), PSM, şi UNPR, doctor în Ştiinţe Militare. În 2007 a fost avansat, printr-un ordin al ministrului Apărării, la gradul de colonel în rezervă. În 2008, printr-un decret prezidenţial!, este înaintat în gradul de general de brigadă în rezervă. Este reţinut în 23 martie 2016 de procurorii DNA pentru 24 de ore, acuzat că ar fi primit mită pentru retrocedarea unui teren de peste 80.000 de metri pătraţi. Este arestat preventiv. Generalul şi-a făcut la Primăria sectorului 2 propria curte militară, cu ajutorul reţelei din MApN şi-a creat propriul aparat ofiţeresc din care fac parte angajaţii primăriei – directorul Pieţei Obor, şeful biroului de presă, fostul arhitect şef, consilieri, şefi de direcţii ş.a. Toţi au devenit ofiţeri ai Armatei Române!

Aceste poveşti, generalii cu mâinile mânjite de sânge, implicaţi direct în evenimentele din Decembrie 1989, Paul Vasile sau Eugen Bădălan, sau sistemul construit de generalul Gabriel Oprea, generalul Onţanu şi curtea lui militară personală, obsesia pentru apartenenţa la sistemul cu grade militare prezentă în mai toate instituţiile statului, nu sunt disparate, ci sunt legate între ele şi vorbesc despre construirea în timp a unui adevărat Sistem paralel de putere. Apartenenţa la un sistem de putere, consfinţită prin grad militar şi recompensată financiar, impune reguli de Cosa Nostra, a creat punţi de legătură cu sistemul politic, şi-a integrat sistemul în Marele Sistem Transpartinic, în ceea ce se poate numi Cea Mai Mare Reţea de Furt Naţional. Marea Corupţie în România este un sistem extrem de elaborat, un mare sistem format din multe subsisteme. Subsistemul militar aduce gradele militare, dosarele de şantaj, posibilitatea de a adăuga, legal!, recompense financiare sub forma unor rente viagere, reţele de influenţă şi trafic, afaceri cu mulţi bani. 

Galonaţii nu au insomnii nici pentru morţii din Decembrie 1989, nici pentru mineriade, nici pentru şantaj ca formă de ascensiune în afaceri sau politică, nici pentru devalizarea bugetului de stat. Galonaţii nu au nicio legătură cu onoarea militară şi poartă, asemenea lui Niculai Onţanu, uniforma militară cu aroganţă, sfidând orice reguli de bun simţ, în deplin dispreţ pentru Lege sau onoare. Galonaţii fără carieră militară sunt la fel de lipsiţi de scrupule ca generalii cu mâinile pătate de sânge. Este vorba doar de o mare afacere: România generalilor SRL.