O ţară poate înainta, se poate dezvolta, poate asigura un viitor pentru copiii săi numai dacă înţelege cât de important este să investească zi de zi, pe baze meritocratice, în tot ceea ce înseamnă educaţie, cultură, ştiinţă şi administrarea treburilor publice. Pentru acest lucru este nevoie de dezbatere, de analize comparative, este nevoie de o largă participare publică, este nevoie de asumarea unor decizii şi menţinerea direcţiei de reformă, dincolo de mandatul unui politician sau al unui guvern.

Acesta este meritul Preşedintelui Klaus Iohannis, respectiv construirea unei platforme de dialog în care au fost organizate peste 80 de evenimente publice, cu implicarea a zeci de instituţii / organizaţii de profil (naţionale şi internaţionale) şi la care şi-au exprimat opinia, într-un sistem integrat de culegere a feedback-ului, peste 12.000 de persoane. Am văzut şi unele critici la adresa procesului, considerat de unii „prea lent”. Acest proiect, însă, trebuie analizat în funcţie de contextul politic din ultimii ani din România, iar ponderarea procesului  a fost, după părerea mea, un atu, nu un dezavantaj. Uneori, pentru a salva o idee, ai nevoie de răbdare şi de tăria de a o feri de derizoriul confruntărilor politice sterile. Să nu uităm că în 2016, în 2019 şi în 2020, am avut şase rânduri de alegeri, plus pandemia din ultimul an, din care România Educată cu siguranţă NU ar fi ieşit teafără, dacă ar fi fost aruncată în exerciţiul denigrărilor fără de sfârşit, aşa cum ne-au obişnuit unii politicieni, în timpul campaniilor electorale sau în situaţii de criză majoră.

România Educată nu este despre Preşedintele Klaus Iohannis aşa cum nu este nici despre partidele de guvernământ sau cele din opoziţie. România Educată nu este nici despre ministrul educaţiei – în cazul de faţă, este adevărat, nefiind cea mai potrivită persoană care să ne vorbească despre integritate, performanţă sau seriozitate. România Educată este însă despre noi toţi, despre ce am vrea noi să facem pentru această ţară, în aşa fel încât decalajele în educaţie să fie atenuate, pentru a nu mai arunca în sărăcie sute de mii de copii.

Din păcate, însă, nu toată lumea reuşeşte să înţeleagă şi să se ridice la înălţimea momentului. Orgoliul politic, demagogia, discursul dublu, impostura, deşi nu au ce căuta într-un astfel de demers, dacă vrem să nu compromitem ideea, ele sunt prezente, uneori chiar în acele instituţii care ar trebui să contribuie la implementarea propunerilor de politici publice cuprinse în proiectul România Educată. Ocuparea unor poziţii cheie în administraţia centrală pe baza „algoritmului politic” şi nu pe baza profesionalismului, politizarea inspectoratelor şcolare şi a universităţilor, în pofida prevederilor legale foarte clare pe acest subiect, sau lipsa standardelor de performanţă, chiar în acele instituţii care ar trebui să fie motoare ale performanţei, sunt numai câteva exemple de acţiuni care merg pe contrasensul conceptului de educaţie performantă.

Sunt încrezător că proiectul România Educată va fi unul de succes. Sunt încrezător că o să reuşim să constituim masa critică de oameni serioşi – iar aceştia nu se află într-o tabără politică sau într-o „insulă socială”, în mod special, în detrimentul alteia – pentru ca România să fie într-o zi mai educată şi mai prosperă decât este astăzi. Când spun aceste lucruri, mă gândesc nu numai la ceea ce se întâmplă în şcoli şi universităţi, ci şi la calitatea oamenilor care ne conduc, cu convingerea că România Educată nu poate exista, pe termen lung, decât dacă avem Politicieni Educaţi.

Cât despre oamenii politici şi miniştrii care nu-şi înteleg menirea, istoria ne spune că ideile mari nu se impiedică de trecători.

*  *  *

Redau mai jos un articol, care a fost publicat iniţial de Tribuna Învăţământului, în septembrie 2020, şi preluat apoi pe Blogurile Adevărul, în care argumentez faptul că ţările care doresc să se dezvolte, să progreseze au o singură opţiune: să investească într-o manieră coerentă şi sustenabilă în educaţie.

O Românie Normală este o Românie Educată | Remus Pricopie | adevarul.ro