România este în criză profundă. Se impun măsuri radicale

Să nu ne amăgim. România este într-o situaţie proastă. Ascunderea sub preş a deficitelor bugetare uriaşe, de către fostul ministru Teodorovici, necesită intervenţia DNA, pentru că a periclitat securitatea economică a României. Aşa a început şi Grecia. Situaţia din educaţie este catastrofală. DIICOT a descoperit la Universitatea Spiru Haret o grupare infracţională organizată care vindea diplome universitare.

Posibil să fie şi alte cazuri asemănătoare. Prorectorul a şi fost reţinut. La evaluările internaţionale PISA, România se clasează pe ultimul loc din Europa. La examenele naţionale doar 50% dintre elevi ştiu chestiuni elementare, cum sunt cele patru operaţii aritmetice. Dacă nici acestea nu sunt componentele unei situaţii de criză, nu ştiu care altele ar putea fi.

Situaţia deficitelor bugetare

Fostul ministru Teodorovici a declarat că doar el poate închide bugetul pe 2019, şi construi bugetul pe 2020. Cum? Prin metoda „hocus-pocus”. A trebuit să plece ministrul Orlando Teodorovici, pentru ca acelaşi minister al Finanţelor Publice să dea adevărul pe faţă: 4,4% deficit bugetar pe 2019, nu 2,8% cât susţinea că este fostul ministru. Riscurile pentru stabilitatea României, încălcarea tratatelor semnate cu UE, falsificarea datelor oficiale sunt temeiuri suficiente pentru intervenţia DNA în cazul ministrului Teodorovici. În plină criză a stabilirii bugetului pe 2020 nu a fost timp pentru scoaterea la suprafaţă şi a altor falsificări statistice de la Ministerul Finanţelor Publice. Vom vedea în continuare.

Construcţia bugetului pe 2020 este serios ameninţată de PSD prin introducerea a tot felul de „bombe” bugetare: dublarea alocaţiilor copiilor, scăderea TVA de la 19% la 16%, păstrarea pensiilor speciale şi alte asemenea măsuri care aruncă în aer bugetul pe 2020. Buget oricum tensionat, cu prevederea puţin credibilă că veniturile vor creşte în 2020 cu 10%.

Soluţii radicale

Guvernul Orban îşi propune trecerea bugetului pe 2020 prin asumarea răspunderii guvernului. Nu prin OUG. Deosebirea este că prin asumarea răspunderii, opoziţia are posibilitatea să depună amendamente şi chiar să depună o moţiune de cenzură, prin care ar putea demite guvernul. Este o variantă net mai democratică, în comparaţie cu OUG. Altfel, cu o cale normală de dezbatere parlamentară, ne-ar prinde luna martie 2020 fără buget, iar opoziţia ar „mina” bugetul cu mult mai multe bombe de genul dublării alocaţiilor pentru copii. Să explodeze în capul actualei guvernări, cu riscul dezechilibrării totale a bugetului României. 

Ce poate face guvernul?

După ce trece bugetul prin asumarea răspunderii, dacă guvernul Orban rămâne în funcţie, să ia la puricat toţi ordonatorii de credite şi să-i desfiinţeze pe cei care nu sunt absolut necesari. Chiar dacă asta înseamnă concedieri masive în sistemul bugetar. Să reducă numărul agenţiilor guvernamentale judeţene de la 42 la 16 sau chiar la 8, comparativ cu ce avem acum. Şi o astfel de agenţie să gestioneze 3-4 judeţe. De exemplu, în Bucureşti ar trebui să funcţioneze un singur Inspectorat Şcolar, nu 7, câte sunt în prezent. Să se termine cu transferurile de echilibrare de la bugetul central la bugetele locale. Dacă există UAT-uri (Unităţi Administrative Teritoriale) care nu pot funcţiona cu propriile bugete, să se unească mai multe într-o singură UAT, pentru a face economie de personal şi deci de salarii. În contextul exploziei aplicaţiilor informatice nu este nevoie de mai mult de 700.000 de bugetari, comparativ cu 1,3 milioane în prezent.

Din păcate, deşi guvernul Orban dă semne că e conştient şi doritor să aplice măsuri radicale de rezolvare a multiplelor crize cu care se confruntă România, anul electoral 2020 îi blochează iniţiativele. Pe măsură ce se apropie alegerile, sondajele de opinie şi reacţia publică la posibile concedieri majore din sistemul bugetar vor obliga guvernul să pună piciorul pe frână. Ca să nu piardă PNL alegerile. Aşa că România va mai pierde un an, înainte de a pune în operă măsurile radicale de care are atâta nevoie. Iar dacă viitoarele alegeri vor fi câştigate de PSD, ne întoarcem în epoca Teodorovici, cel cu „hocus-pocus”.

Există o şansă ca PNL şi preşedintele Iohannis să lămurească populaţia că fără aceste măsuri dramatice România se scufundă. Nu ştiu dacă vor încerca şi, mai ales, dacă vor reuşi.

Situaţia din Educaţie

Acum vedem clar ce mulţi ştiam. La Universitatea Spiru Haret funcţiona un grup infracţional organizat pentru vânzarea de diplome universitare. În câte alte universităţi mai funcţionează astfel de grupări? Nimeni nu ştie. Între 35.000 şi 40.000 de absolvenţi Spiru Haret au ajuns profesori în învăţământ, posibil cu diplome cumpărate. Să ne mirăm atunci de starea învăţământului?

Avem două agenţii de urmărire a calităţii în educaţie: ARACIP şi ARACIS. Total impotente şi incompetente. Mănâncă banii bugetului, adică ai noştri, degeaba. Nu reuşesc să găsească standarde de calitate şi să le aplică instituţiilor de învăţământ. ARACIS a acordat calificativul „Încredere” universităţii Spiru Haret. „Încrederea” că dacă dai banii obţii diploma, fără să mai şi înveţi. Secretarul de stat pentru învăţământul superior, Gigel Paraschiv, e bine mersi în funcţie, de ani buni. El nu poartă nicio responsabilitate pentru ce se întâmplă în învăţământul superior? Vedem că Educaţia nu este în stare să-şi facă curăţenie în propria ogradă. Doar intervenţia justiţiei, bazată pe denunţuri, mai face ordine, din când în când.

„Şocul PISA” tinde să se atenueze. Faptul că România este pe ultimul loc în Europa nu pare să impresioneze prea mult. N-au căzut capete, nu căutăm vinovaţi, nu văd un plan de măsuri cu impact dramatic, pentru rezolvarea acestei situaţii catastrofale. Aşteptăm să se uite, şi peste trei ani vom avea aceeaşi situaţie.

Şi Ministerul Educaţie constată că sunt trei mari crize ale învăţământului românesc: „rata ridicată de părăsire timpurie a şcolii, rezultatele slabe ale elevilor la testările naţionale şi internaţionale şi rata de analfabetism funcţional măsurată la vârsta de 15 ani”. Aşa, şi ce facem? Am mai făcut astfel de constatări şi în alţi ani. Şi nu s-a întâmplat nimic. Uitarea a „rezolvat” totul.

Măsuri radicale în această situaţie

• Destituirea imediată a tuturor persoanelor cu funcţii de răspundere din minister şi alte instituţii subordonate ministerului, vinovate pentru această situaţie.
• Schimbări pe termen scurt, mediu şi lung în arhitectura instituţională şi curriculară.
• Instituirea unor mecanisme obiective de măsurare a calităţii activităţii din educaţie, unul dintre ele fiind măsurarea progresului şcolar al elevilor, dar şi rezultatele la examenele naţionale, şi la testările internaţionale.
• Legarea salarizării de progresul şcolar al elevilor şi de alte criterii de performanţă.
• Legarea alocării banilor bugetari de criteriile de performanţă. Cum să ai zeci de licee tehnice cu zero promovare la Bacalaureat de mulţi ani, şi să le finanţezi în continuare?

Avem nevoie de un ministru al Educaţiei care să ia taurul de coarne, să găsească vinovaţii şi să schimbe direcţia proastă în care merge educaţia. Este dna Monica Anisie un astfel de ministru? Aşteptăm să ne convingă!

Acestea şi altele sunt măsuri radicale pentru educaţie. Va avea guvernul Orban curajul să le pună în operă? În anul 2020 nu cred, fiind an electoral. Dar dacă se extinde criza, va fi cu atât mai greu de revenit la România normală!

Rămâne speranţa în înţelepciunea populaţiei, să trimită în parlament şi la guvernare oameni şi partide care înţeleg şi vor să aducă progresul şi soluţiile radicale de care România are atâta nevoie.