România în capcana populistă, a CCR şi a pensiilor speciale

Validarea Codului Administrativ de către CCR consfinţeşte sistemul românesc al inechităţilor perpetuate între altele prin pensiile speciale. Şi printr-o Curte Constituţională politizată, care şi-a pierdut credibilitatea.

Democraţiile autentice şi statele de drept care se respectă se disting înainte de orice prin egalitatea cetăţenilor în faţa legii. În România nu domneşte însă egalitatea. La putere e cleptocraţia care cultivă diferenţa, tot mai notabilă şi mai regretabilă, dintre plebe şi patricienii furtului din visteria publică. Elita e formată, între alţii, din foştii securişti şi militari făcuţi pe puncte, beneficiind nu doar de averile acumulate pe baza activităţii lor sub regim comunist şi postcomunist, ci şi din uriaşele şi crescândele lor pensii speciale. 

Acest sistem al privilegiilor anumitor grupuri sociale şi socio-profesionale care devalizează economia, obligând ţara să se înglodeze în datorii şi să-şi depăşească rău limita de deficit bugetar de trei la sută din PIB, ar trebui, în mod normal, să dispară, ca să poată trăi romanii în libertate şi prosperitate. În fapt, se tot consolidează, se tot adânceşte şi lărgeşte. Mai nou, prin lumina verde data de CCR pensiilor speciale pentru primari, viceprimari, preşedinţi de consilii judeţene şi vicepreşedinţii lor, precum şi cooptării penalilor (deci persoanelor cu probleme de integritate) în guvern.

Dincolo de efectele economice ale pensiilor speciale, nu doar şi nu în primul rând ale celor de care beneficiază civilii, e greu de imaginat decizie mai discutabila pentru un stat de drept, decât o hotărâre care nu se mulţumeşte să invalideze sentinţe anterioare ale unei Curţi Constituţionale oricum masiv politizate, ci consfinţeşte şi perpetuează favorurile pecuniare acordate unor grupuri oricum puternic avantajate social, economic şi politic.

Pe toate acestea s-a grefat şi recenta propunere a unui parlamentar traseist aterizat la PSD, pe nume Valeriu Steriu, de a se introduce între privilegiaţii României şi pe ziarişti. Cărora ar urma, potrivit insidioasei sale propuneri, să li se acorde considerabilul avantaj fiscal de a fi scutiţi de impozit. 

E vădit că şi jurnaliştii, necontrolaţi azi integral, trebuie cumpăraţi întru stabilizarea actualului sistem nedrept. Dacă se adoptă şi această retribuţie indirectă, specială, se vor găsi pe viitor şi mai puţini jurnalişti să întreprindă ceea ce se aşteaptă de la a patra putere în stat. Să deplângă credibil obrăznicia hatârurilor cleptocrate sub forma insolentelor pensii speciale şi să revendice, verosimil, să fie lichidat, în numele democraţiei, acest neruşinat şi vătămător sistem feudal. Care grevează economia naţională teribil, prin nu mai puţin de 160.000 de pensii speciale, din care 150.000 securiste şi militare, acordate in corpore pro domo şi din raţiuni populiste de penalii reînstăpâniţi cu partidul-stat, din 2012, pe neam şi ţară.

Ce se va întâmpla cât timp guvernanţii nu vor fi puşi de alegători în situaţia de a putea schimba ce ţine România în loc, în capcana populistă şi financiară, în cursa unui Parlament plin de penali, legiferând pentru autocăpătuire şi deci şi pentru prelungirea propriilor mandate, moral expirate, iar nu pentru restabilirea democraţiei şi reclădirea statului de drept, precum şi la mâna unei CCR politizate, care apără privilegiile nobilimii roşii, în loc să demonteze favorurile pentru baroni? Tirania va fi la o aruncătură de băţ de români. Economia se va resimţi serios. Şi vitala modernizare a ţării va rămâne un vis frumos.

Petre Iancu - Deutsche Welle