România se află în criză politică. Care vor fi costurile?

FOTO Inquam Photos/George Călin

Ieri am făcut primul pas spre o etapă de criză în politica românească. O aventură care nu se ştie când se va încheia şi cu ce costuri. Ideea de a se ajunge la anticipate, pornită de la preşedintele Iohannis, şi la care a achiesat, de voie de nevoie, şi premierul Orban, este greu de pus în practică. Şi pentru că nu există un precedent în România.

Şi pentru ca parlamentarii se vor opune perspectivei de a pleca acasă înainte de termen, şi pentru că CCR a devenit mai catolică decât Papa.

La prima vedere totul pare simplu. Preşedintele îl nominalizează de două ori pe Orban să formeze guvernul, guvernul este respins inclusiv cu voturile parlamentarilor PNL, iar preşedintele dizolvă parlamentul. Coaliţia PSD-Pro România poate dejuca aceste planuri. Am văzut ieri pe ce majoritate se bazează: 261 de voturi, incluzând şi voturile UDMR.

Care ar fi obiectivele PSD-Pro România?

• Să scape de alegerile locale în două tururi. Rezolvat;
• Să menţină guvernul Orban interimar până în noiembrie. Posibil de realizat;
• Ciolacu să câştige conducerea PSD. Este ca şi rezolvată, după victoria masivă de ieri;
• Guvernul interimar Orban să-şi frângă gâtul în deficite bugetare, în imposibilitatea de a plăti pensii şi salarii;
• Costurile împrumuturilor acordate României ar putea urca la cer, ca în 2010, şi ţara ar fi paralizată. În aceste condiţii, PSD-Pro România ar putea demonstra alegătorilor că guvernarea Iohannis-PNL a dus România în groapă.

Desemnarea şi picarea de două ori a unui guvern Orban se poate lovi de multe piedici. Ce mai simplă, la îndemână parlamentarilor, este nerealizarea cvorumului la şedinţele comune de validare sau invalidare a celor două guverne de sacrificiu. PSD-Pro România au majoritate în conducerea Camerelor, pot tărăgăna şedinţele de instalare a unui nou guvern. Mai eficient, parlamentarii celor două partide, cei independenţi, chiar şi unii de la UDMR, USR, vor absenta de la votul de învestitură, care se va amâna câteva săptămâni. Sesizările la CCR vor întârzia şi ele drumul spre anticipate. Se vor agăţa de prevederea cu 60 de zile până la instalarea unui nou guvern, şi ne apucă luna aprilie fără respingerea a doua guverne. Ori alegerile anticipate trebuie organizate contra cronometru. Sau deloc.

Costurile acestei aventuri politice

Creditorii şi aliaţii din UE şi NATO stau cu ochii pe România, să vadă cum evoluează lucrurile. Un guvern interimar are doar puteri limitate, de aici şi avalanşa de OUG-uri din şedinţa de guvern de marţi, care nu se ştie dacă mai pot fi publicate în Monitorul Oficial. Iată o listă preliminară a costurilor:

- Se va deteriora cursul de schimb leu/euro;

- Costurile împrumuturilor vor creşte, aşa tratează creditorii ţările aflate în criză politică;

- România nu poate participa cu un guvern valid la negocierea repartizării banilor de la UE pentru viitorul exerciţiu financiar;

- Guvernul Orban îşi poate frânge gâtul in deficitele bugetare, până la situaţia in care nu va avea bani de pensii si salarii;

- Institutiile româneşti vor fi în mare măsură paralizate. Şefii lor nu ştiu cum se va sfârşi aventura, şi dacă vor mai fi şefi peste câteva săptămâni;

- Un guvern minoritar va fi şicanat în permanenţă de opoziţia politică PSD-Pro România. Nu poate răspunde cu ordonanţe sau asumări de răspundere;

- Este posibil ca situaţia dificilă în care se află PNL acum să îndrepte şi alţi parlamentari spre coaliţia PSD-Pro România;

- Alegerile la termen, cu un guvern minoritar în funcţie de 7-8 luni, lipsit de pârghii importante, după un parcurs presărat cu scandaluri şi şicane, ar pune alegătorii în faţa unor alegeri dificile;

- CCR va sancţiona drastic orice presupuse „derapaje” ale guvernării, blocând iniţiativele preşedintelui şi premierului.

În concluzie

România nu avea nevoie acum de o astfel de aventură cu final necunoscut. Parlamentarii nu vor să plece acasă înainte de termen, acest fapt era evident încă înainte de declanşarea crizei. Şi cu toate astea intrăm într-o aventură de care nu aveam nevoie. Schimbarea parlamentului cu două luni înainte de termen nu aduce beneficii suficiente pentru a justifica criza politică în care s-a plasat România cu propria voinţă.